În această perioadă, în Turpan, în nord-vestul Chinei, începe una dintre cele mai spectaculoase etape ale sezonului agricol: strugurii sunt recoltați și lăsați să se usuce natural și să devină stafide. În mijlocul unui peisaj care pare desprins dintr-un film SF - munți roșcați, deșert și orașe antice săpate sau construite în pământ - Turpan este și astăzi un loc viu, cu sate, podgorii și oameni care continuă tradiții vechi de secole.
La prima vedere, Bazinul Turpan pare un loc în care civilizația nu ar fi trebuit să reziste. Este una dintre cele mai fierbinți și mai aride regiuni ale Chinei, cu veri în care temperaturile pot trece de 40 de grade Celsius, iar precipitațiile sunt extrem de reduse. În iulie 2026, orașul a avut deja 20 de zile cu temperaturi de peste 40 de grade, iar în zonă s-a înregistrat recent și o valoare de peste 50 de grade Celsius.
› Vezi galeria foto ‹
Și totuși, tocmai acest climat extrem a contribuit la transformarea Turpanului într-unul dintre cele mai importante centre viticole și de producție a strugurilor din China. Viile se întind în jurul orașului, iar fructele sunt folosite atât pentru consum, cât și pentru producția de stafide, vin și alte produse, potrivit Bastille Post Global.
În august, Turpanul intră în sezonul stafidelor: strugurii copți sunt culeși și puși la uscat, în funcție de soi și de metoda folosită, fie în tradiționalele încăperi ventilate din lut, fie întinși la soare pe suprafețe special amenajate. Căldura, aerul extrem de uscat și vântul din această depresiune de la marginea deșertului fac restul.
Un oraș în care trecutul nu este doar decor
Turpan nu este însă doar despre struguri. Regiunea a fost unul dintre punctele importante ale vechiului Drum al Mătăsii, iar în jurul orașului se găsesc ruine, sate tradiționale și complexe de grote care păstrează urmele civilizațiilor care au trecut pe aici.
Una dintre cele mai impresionante opriri este Jiaohe Ruins, orașul antic Jiaohe. Așezarea este considerată una dintre cele mai mari și mai bine conservate vechi cetăți din pământ din lume. Nu este un oraș construit din cărămidă și piatră, în sensul clasic, ci un labirint de străzi, locuințe, temple și alte clădiri sculptate în solul înalt al unei terase naturale. Ruinele fac parte din situl Drumului Mătăsii înscris în patrimoniul UNESCO în 2014.
O altă zonă care merită pusă pe hartă este Tuyoq, o veche așezare uigură ascunsă în apropierea Munților de Foc. Aici, spre deosebire de orașele antice abandonate, viața continuă și astăzi printre casele tradiționale din pământ și zidurile groase, adaptate perfect climatului extrem.
Este una dintre imaginile care definesc Turpanul: case joase, de culoarea nisipului, curți interioare și vii care cresc chiar lângă locuințe. Pământul, care pare la prima vedere un obstacol pentru viață, a devenit material de construcție și, prin intermediul sistemelor tradiționale de irigație, baza unei agriculturi surprinzător de bogate.
Grotele ascunse în stâncă, deschise turiștilor abia în 2025
Pentru turiști, Turpan a devenit și mai interesant începând din aprilie 2025, când două complexe de grote de pe vechiul Drum al Mătăsii au fost deschise pentru prima dată publicului.
La Ya'er Lake Grottoes, restaurarea și digitalizarea au durat aproximativ un an. Complexul are 22 de grote, datând din secolul al V-lea, fostă mănăstire budistă, cu picturi murale și inscripții în mai multe limbi, inclusiv chineza și vechea limbă uigură, potrivit autorităților chineze.
Grotele sunt dispuse pe două niveluri: partea superioară era folosită probabil pentru meditație, iar cea inferioară pentru spațiile de locuit.
Deschiderea a venit și cu o componentă tehnologică neobișnuită. Vizitatorii pot folosi tehnologii AR/VR pentru a vedea reconstrucții digitale ale unor elemente dispărute și pentru a înțelege mai ușor cum arătau monumentele în trecut.
Tot în aprilie 2025 au fost deschise publicului patru grote de la Shengjinkou Grottoes. Complexul are 13 grote datând din secolul al VII-lea, iar săpăturile arheologice au scos la iveală picturi murale, obiecte din lemn, ceramică, textile și picturi pe mătase. Autoritățile au stabilit inițial o capacitate de 300 de vizitatori pe zi.
În total, în Bazinul Turpan sunt cunoscute 14 situri de grote, cu peste 400 de grote. Ele sunt importante tocmai pentru că arată cât de mult s-au întâlnit aici culturile din Asia Centrală și China, Turpanul fiind un nod important al Drumului Mătăsii și un centru al budismului în regiune.
De ce sunt atât de multe clădiri din pământ?
Peisajul Turpanului poate părea aproape ireal pentru un turist european. În locul clădirilor moderne din beton apar frecvent ziduri din lut, construcții din pământ bătătorit și celebrele încăperi de uscare a strugurilor, cu pereți perforați.
Explicația este simplă: oamenii au învățat să folosească mediul în avantajul lor. Casele tradiționale din pământ au o capacitate bună de a proteja interiorul de căldura extremă a zilei, iar construcțiile pentru stafide sunt gândite astfel încât aerul să circule permanent.
Așa-numitele airing rooms sau liangfang sunt una dintre imaginile-emblemă ale Turpanului. Nu este vorba, de fapt, despre struguri întinși pur și simplu la soare. Metoda tradițională presupune ca strugurii să fie atârnați în încăperi bine ventilate, unde se usucă datorită aerului foarte uscat și circulației naturale a acestuia. Autoritățile locale descriu tehnica drept o tradiție locală de patrimoniu cultural imaterial.
Iar momentul este perfect pentru o vizită. Potrivit informațiilor locale, sezonul de coacere a strugurilor din Turpan începe încă din vară, iar în 2026 asociația industriei strugurilor a indicat 1 iulie drept data recomandată pentru începerea recoltării anumitor soiuri. În mod tradițional, sfârșitul lui august și începutul lui septembrie reprezintă perioada în care strugurii ajung în cantități mari în spațiile de uscare.
Turpan, locul în care deșertul și agricultura coexistă
Contradicția este, probabil, cel mai interesant lucru la Turpan. În jurul orașului se întinde unul dintre cele mai aride peisaje ale Chinei, însă în mijlocul lui apar oaze verzi, vii și sate.
Apa este adusă și distribuită prin vechiul sistem de karez, o rețea de canale subterane care transportă apa de la poalele munților spre zonele locuite și agricole. Împreună cu climatul foarte uscat, acest sistem a făcut posibilă dezvoltarea agriculturii într-un loc în care, fără irigații, peisajul ar fi dominat de deșert.
În ultimii ani, strugurii au devenit și un instrument turistic. Autoritățile locale vor să lege agricultura, gastronomia, patrimoniul și experiențele rurale într-o singură destinație. Planurile pentru 2026 includ extinderea lanțului economic al strugurilor – de la fructe proaspete și stafide la vin și produse derivate – și dezvoltarea unor trasee turistice care combină patrimoniul istoric cu experiențele agricole.
Turpan nu este, prin urmare, un muzeu în aer liber. Este o regiune în care oamenii încă locuiesc în sate tradiționale, cultivă viță-de-vie, produc stafide și folosesc tehnici adaptate unui climat extrem.
Cum ajunge un turist român în Turpan
Pentru un român, Turpan poate fi combinat foarte ușor cu o călătorie prin Xinjiang. Cea mai practică bază pentru această zonă este Urumqi, capitala regiunii. De aici, trenurile de mare viteză ajung la Turpan North în aproximativ o oră, iar în 2026 sunt disponibile mai multe curse pe zi.
Un detaliu important pentru turiștii români este că, în prezent, cetățenii români cu pașaport simplu pot intra în China fără viză pentru turism și pot rămâne până la 30 de zile. Măsura a fost prelungită până la 31 decembrie 2026.
Pentru o primă vizită, Turpan merită cel puțin două-trei zile: una pentru Jiaohe și noile grote, una pentru zona Tuyoq și Munții de Foc și încă una pentru podgorii, spațiile tradiționale de uscare a strugurilor, sistemul karez și piețele locale.
Vara, însă, trebuie ținut cont de temperaturile extreme. O vizită la ruinele de la Jiaohe în mijlocul zilei poate fi foarte solicitantă, pentru că situl are puține zone umbrite. Orele de dimineață sau după-amiază sunt mult mai potrivite, iar apă, pălărie, cremă de protecție solară și încălțăminte comodă sunt aproape obligatorii.
Un colț de lume în care istoria și prezentul se văd în aceeași fotografie
Poate că aceasta este imaginea care rezumă cel mai bine Turpanul: o casă din lut, o vie verde, un munte roșu în fundal și, undeva deasupra acoperișului, o construcție din cărămizi perforate în care se usucă struguri.
În alt loc, aceeași civilizație poate fi văzută sub forma unui oraș antic sculptat în pământ sau a unor grote budiste vechi de peste 1.500 de ani. Iar câțiva kilometri mai departe, oamenii își văd de viața de zi cu zi.
În august 2026, când strugurii sunt în plin sezon și începe perioada în care sunt duși la uscat, Turpan oferă poate cea mai bună demonstrație a acestei continuități.