Gândaci-cyborg cu seringi în spate: cum vor cercetătorii australieni să ajungă la victimele prinse sub dărâmături

Ideea sună ca dintr-un film de groază: o colonie de gândaci uriași care se strecoară printre ruine. Numai că cercetătorii australieni care lucrează la acest proiect au un scop cât se poate de serios: să transforme insectele în paramedici de buzunar, capabile să ducă medicamente vitale oamenilor rămași blocați după un dezastru, notează Agerpres.

Echipe de la Universitatea Queensland și Universitatea New South Wales au pus la punct niște gândaci-cyborg pe care i-au botezat „paraborgs”.

Fiecare insectă cară în spate un mic dispozitiv cu seringă și o cameră video. Miza este ca aceste creaturi să ajungă acolo unde omul nu poate – în spațiile înguste și pline de moloz rămase după cutremure sau prăbușiri de clădiri – și să ofere un prim ajutor medical până sosesc echipele de salvare.

Cercetătorii sunt conștienți că imaginea nu e tocmai liniștitoare, dar mizează pe context.

„Multor oameni s-ar putea să nu le placă să vadă un gândac uriaş alergând spre ei, dar dacă eşti prins sub dărâmături sau blocat într-o peşteră şi ai nevoie de ajutor, acest lucru ar putea face diferenţa dintre viaţă şi moarte”, spune Hai Nhan Le, doctorand și coautor al studiului apărut în revista Advanced Science.

Alegerea „gazdei” nu e întâmplătoare. Pentru experiment a fost folosit gândacul-săpător uriaș din nordul statului Queensland, cea mai grea specie de gândac din lume, care poate ajunge până la 8,5 centimetri. Pe spatele lor au fost fixate dispozitivele miniaturale cu seringi și camere.

Ce diferențiază acest proiect de tentativele anterioare cu insecte-cyborg este exact partea de tratament. Până acum, studiile similare se opriseră la a folosi insectele pentru a găsi victimele; echipa australiană a făcut pasul următor, spre a le și îngriji.

Cum sunt controlate insectele

Un detaliu poate surprinzător: cercetătorii au preferat gândaci vii în locul roboților. Motivul e că niciun robot nu se apropie de agilitatea, rezistența și consumul minim de energie ale unei insecte reale. Controlul se face prin electrozi implantați, care le permit operatorilor să stimuleze sistemul nervos al gândacilor și să îi dirijeze.

Procedura de montare a fost descrisă de Thang Vo-Doan, inginer în biorobotică și coautor al studiului.

„Începem prin a anestezia şi imobiliza insecta, pentru a ne asigura că nu simte nimic în timpul procesului de implantare”, explică el. „Odată ce implantăm un electrod în insectă, putem aplica un semnal electric de mică intensitate pentru a activa sau stimula sistemul nervos, astfel încât insecta să răspundă la comenzile noastre”.

Sistemul funcționează în echipă. Un gândac „observator”, dotat cu cameră video, identifică ținta și o semnalează operatorilor, iar un al doilea gândac transportă medicamentul, eliberat apoi de la distanță, prin comandă.

Rezultatele testelor sunt promițătoare. Insectele au atins toate punctele de control stabilite – o rată de succes de 100% -, iar administrarea medicamentelor a reușit în 72% dintre cazuri. Când seringa a fost declanșată de la cel mult 15 centimetri de țintă, procentul a urcat până la 95%.

În viziunea cercetătorilor, un asemenea sistem ar putea, în timp, să stabilizeze victime în situații în care fiecare minut contează – de la mușcături de șarpe până la reacții alergice severe. Iar viitorul pe care și-l imaginează are amploare.

„Pe viitor, ne dorim să avem, poate, o colonie de gândaci-cyborg care să pătrundă adânc în structurile prăbuşite... avem nevoie de o reţea formată din multe astfel de exemplare, pentru a putea localiza victima cât mai rapid posibil”, spune Thang Vo-Doan.

Deocamdată, totul rămâne la stadiul de laborator. Experimentele au fost făcute pe ținte din silicon și piele de porc, în condiții controlate. Iar autorii recunosc că mai e drum până la teren real: rămân de rezolvat provocări precum solul accidentat, pierderea semnalului în interiorul clădirilor prăbușite și siguranța injectării.

Cât despre bunăstarea insectelor, deși nu există încă reguli etice standard pentru cercetările cu insecte, autorii precizează că gândacii au fost ținuți într-un „mediu de viaţă adecvat” și hrăniți cu frunze uscate de eucalipt și mere.