În 1914, stră-străbunicii ei au cumpărat o casă. 112 ani mai târziu, nepoata plătește 380.000 de dolari pentru a o muta la ferma ei

O femeie din Statele Unite a investit până la 380.000 de dolari pentru a muta pe terenul familiei o casă veche de 112 ani, cumpărată în 1914 de stră-străbunicii săi. Dincolo de costurile uriașe și de provocările transportului, JaSondra Schmidt își dorește să păstreze istoria familiei și să transmită această moștenire generațiilor viitoare.

JaSondra Schmidt își dorea de multă vreme să găsească o casă veche pe care să o renoveze și apoi să o revândă, înainte ca ea și soțul ei, Jason, să descopere în cele din urmă locuința în care aveau să se mute împreună cu familia lor.

Schmidt a crescut în Medina, Dakota de Nord, iar într-un interviu acordat publicației PEOPLE spune că, în „industria agricolă”, este ceva obișnuit ca lucrurile să fie transmise generației următoare și să se păstreze acest obicei.

„Așa am ajuns să ne ocupăm de agricultură: preluând terenurile bunicului meu”

Prin urmare, fiind o admiratoare înfocată a emisiunii „Rehab Addict”, JaSondra a considerat firesc să îmbine aceste două dorințe și să-și transforme pasiunea într-un proiect de renovare a unei case.

„Există un standard foarte ridicat când vine vorba despre dorința de a transmite lucrurile mai departe”, spune ea, referindu-se la principiul general al industriei agricole. „Așa am ajuns, într-un fel, eu și soțul meu să ne ocupăm de agricultură: preluând terenurile bunicului meu.”

La vremea respectivă, însă, JaSondra nu era deosebit de pretențioasă în privința istoriei pe care ar fi urmat să o păstreze prin intermediul unei case vechi. Știa pur și simplu că își dorea să facă acest lucru.

„Voiam să creăm aceste amintiri împreună cu fiicele noastre cât timp sunt mici, nu să așteptăm până când vom îmbătrâni”, spune ea despre cele două fete pe care le are împreună cu soțul ei, Jason.

Cei doi au început să caute o casă pe care să o restaureze și, de-a lungul anilor, au vizionat în total aproximativ cinci până la șapte locuințe. În câteva rânduri, li s-au oferit chiar gratuit case vechi aflate pe terenuri agricole. Ofertele erau tentante, dar JaSondra și Jason nu erau siguri că găsiseră locuința potrivită.

Au fost aproape să o găsească de câteva ori. „Credeam că ne-am găsit casa și că urma să fie o mutare uriașă, dar în acel an au fost inundații în Iowa, așa că firma de mutări pe care o contactaserăm a plecat în Iowa”, explică JaSondra, referindu-se la un alt obstacol întâlnit pe parcurs. Ea spune că este adesea dificil să stabilești o dată sigură cu firmele specializate în mutarea caselor, deoarece condițiile meteorologice le obligă frecvent să-și schimbe planurile.

Căutau o casă și a dat peste cea a stră-străbunicului ei

În 2024, una dintre fiicele cuplului s-a îmbolnăvit, iar părinții au fost nevoiți să facă drumuri repetate între Dakota de Nord și clinica Mayo din Rochester, Minnesota. După aproape un an de deplasări între cele două locuri, JaSondra și Jason au decis să renunțe temporar la căutarea unei case, spunând că viețile lor deveniseră mult prea agitate.

Abia spre sfârșitul anului 2025 au reluat căutările. JaSondra povestește pentru PEOPLE că derula postările de pe Facebook când a observat că niște rude discutau, în secțiunea de comentarii a unei postări, despre o casă cu două etaje. Descoperirea i-a stârnit imediat curiozitatea.

„Mă gândeam: «Cine are o casă cu două etaje prin zona asta? Am căutat peste tot».” JaSondra a intrat imediat în conversația din comentarii.

Casa despre care vorbeau rudele era chiar mai familiară pentru JaSondra decât își imaginase.

Clădirea data din 1914 și îi aparținuse stră-străbunicului ei, Freiderich. JaSondra știa de existența casei încă din copilărie și văzuse chiar și fotografii cu ea, dar nu vizitase niciodată locuința. Așa că a pus mâna pe telefon.

Au cumpărat casa de la rudele care o moșteniseră

„Am luat telefonul, mi-am sunat ruda și am întrebat-o: «Hei, te gândești să renunți la casa tatălui tău?»”, își amintește ea. JaSondra știa că ruda sa, proprietarul casei, murise, dar, bineînțeles, nu voise să sune și să întrebe, fără tact, dacă locuința era de vânzare. „Nici măcar nu mă gândisem la asta.”

Ruda i-a spus că un alt membru al familiei își exprimase deja interesul pentru casă. JaSondra a răspuns: „Nicio problemă”.

„I-am spus: «Hei, dacă ea nu o ia, noi am fi interesați. Căutăm case de ceva vreme și nu mi-a trecut niciodată prin minte că aș putea avea ocazia să duc mai departe moștenirea și istoria propriei mele familii»”, continuă ea.

În cele din urmă, rudele au fost de acord să vândă casa cuplului, recunoscând că păstrarea istoriei familiei era importantă pentru ele și că JaSondra și Jason păreau potriviți pentru această responsabilitate.

Tocmai când planurile JaSondrei păreau, în sfârșit, să se concretizeze, ea și familia sa s-au confruntat cu o altă provocare, mai recentă și mult mai dificilă.

Au cumpărat și ferma socrului

În august 2025, mama lui Jason a fost diagnosticată cu cancer pancreatic, iar în februarie 2026 a murit din cauza bolii. Aproximativ o lună și jumătate mai târziu, socrul JaSondrei a fost diagnosticat cu cancer în stadiu terminal și a discutat cu cei doi despre viitorul fermei sale.

Inițial, cuplul a refuzat oferta de a cumpăra terenul. Ulterior, a aflat însă că socrul trecuse în testamentul său o prevedere prin care le acorda prioritate la cumpărarea fermei, în cazul în care s-ar fi răzgândit.

Cei doi au ezitat, deoarece își cumpăraseră deja propriul teren și începuseră să lucreze pământul. Cu toate acestea, ferma socrului nu se afla prea departe de locul în care locuiau la momentul respectiv, ci se învecina cu terenurile agricole ale cuplului.

„Ne-am luat un weekend, am mers acolo și am explorat terenul ca să vedem unde am putea amplasa o casă. Apoi ne-am spus: «Bine, cred că ne vom scoate la vânzare ferma noastră»”, explică ea.

Patru zile mai târziu, au început lucrările, săpând pentru construirea unui subsol peste care urma să fie amplasată casa.

Decizia care avea să unească pentru totdeauna două familii

JaSondra spune că această decizie avea să unească pentru totdeauna cele două familii. Bunicii soțului ei cumpăraseră terenul la începutul anilor 1940, iar ea, Jason și cele două fiice ale lor vor fi a treia generație care va locui acolo. În același timp, casa va rămâne în familia JaSondrei, devenind parte din istoria celei de-a cincea generații.

„Da, este o modalitate destul de nebunească de a nu uni doar două persoane prin căsătorie și de a le aduce numele împreună, ci și de a uni terenurile și de a așeza casa, gospodăria familiei mele, pe terenul soțului meu. Este incredibil”, spune ea, meditând asupra întregii situații, într-un interviu pentru PEOPLE.

După ce au cumpărat terenul, cei doi s-au confruntat cu o nouă sarcină: mutarea casei vechi de 112 ani de pe proprietatea originală pe terenul agricol pe care tocmai îl achiziționaseră.

Locuința, care avea aproximativ 9 metri lățime și 18 metri lungime, a trebuit mai întâi să fie desprinsă de fundația inițială. Abia apoi specialiștii în mutarea caselor au putut introduce grinzi masive de oțel pe sub clădire și au folosit cricuri pentru a o ridica.

„Ei pun niște role mici pe grindă și, la propriu, pot să împingă casa cu mâna”

Odată înălțată, clădirea uriașă s-a dovedit, spre surprinderea JaSondrei, mult mai ușor de deplasat decât și-ar fi imaginat.

„Cel mai incredibil lucru este să privești cum se întâmplă totul. Ei pun niște role mici pe grindă și, la propriu, pot să împingă casa cu mâna”, povestește ea pentru PEOPLE.

Călătoria de aproximativ 9,7 kilometri dintre cele două proprietăți a necesitat o coordonare suplimentară. Două companii de electricitate au trebuit să manevreze liniile de-a lungul traseului, astfel încât locuința să poată trece fără probleme.

Cu doar două zile înainte de mutare, mătușa JaSondrei, singura soră a mamei sale, a murit de cancer. Copleșită de durere, JaSondra a ezitat să-și invite rudele să vină să vadă cum era mutată casa, pentru că nu voia să pară lipsită de sensibilitate în acel moment dificil. În cele din urmă, a decis totuși să le invite.

„Au fost lacrimi de tristețe, lacrimi de bucurie și lacrimi de durere”

Au venit și alte rude care crescuseră în acea casă. În ziua mutării, 20 de membri ai familiei s-au adunat pentru a vedea cum locuința care stătuse pe proprietatea familiei încă din 1914 era transportată în alt loc.

„Au fost lacrimi de tristețe, lacrimi de bucurie și lacrimi de durere”, își amintește JaSondra.

După ce a ajuns la destinație, casa a rămas ridicată pe grinzile și anvelopele folosite de firma de mutări timp de aproape două luni, în timp ce constructorii continuau lucrările la subsol. Furtunile au lovit în mod repetat zona, provocând distrugeri fermelor din apropiere.

JaSondra a fost îngrozită și când a descoperit că locuința nu putea fi asigurată până când nu era așezată pe fundație.

„Îmi era atât de teamă să ies afară. Mă gândeam: «Oare casa mea mai este în picioare?»”, își amintește ea că se întreba după fiecare episod de vreme severă.

Proiectul ar putea costa în total 380.000 de dolari

Pe lângă timpul necesar, întregul proiect a presupus și o investiție financiară considerabilă. JaSondra estimează că mutarea casei, în sine, a costat aproximativ 40.000 de dolari, în timp ce betonul necesar pentru subsol și fundație a depășit 110.000 de dolari.

Luând în calcul și celelalte lucrări de care locuința are nevoie, cuplul estimează că proiectul va costa în total între 340.000 și 380.000 de dolari. Cei doi nu s-au mutat încă în casă.

„Dar păstrăm istoria, istoria familiei mele”, spune ea.

Acum, JaSondra a început procesul de restaurare a locuinței, îndepărtând adăugirile mai moderne pentru a readuce detaliile și elementele din lemn la stilul original.

„Soțul meu mi-a spus ceva”, povestește ea râzând. „«JaSondra, știi că nu trebuie neapărat să ne comportăm ca și cum am trăi în 1914, nu-i așa?»”

Lăsând glumele lui Jason la o parte, JaSondra spune că există o persoană pe care speră în mod special să o vadă bucurându-se de rezultatul final: bunicul ei, care va împlini 91 de ani în octombrie.

„I-am spus: «O să te aduc înapoi în casa bunicului tău, ca să bem o cafea împreună»”, povestește ea.