Pinguinii mici de pe Insula Phillip s-au confruntat cândva cu o criză care amenința să le elimine aproape complet prezența de pe insulă. Până în anii 1980, nouă dintre cele 10 colonii de pinguini dispăruseră, iar ultima colonie, aflată pe Peninsula Summerland, era și ea supusă presiunii exercitate de prădători, pierderea habitatului și activitatea umană.
Potrivit organizației Phillip Island Nature Parks, un amplu efort de conservare, care a combinat controlul vulpilor, refacerea habitatului, cercetarea științifică și reabilitarea terenurilor, a contribuit la inversarea declinului. Populația de pinguini mici rămasă a crescut de la aproximativ 12.000 la mijlocul anilor 1980 la aproximativ 40.000 în prezent.
Povestea, documentată în evidențele organizației privind combaterea dăunătorilor, cercetarea și istoria, arată că protejarea faunei sălbatice presupune eliminarea mai multor amenințări și este nevoie de cooperare susținută între cercetători, autorități, comunitățile locale și vizitatori.
Un prădător care a schimbat insula
Insula australiană Phillip, cunoscută și sub numele de Milawul, este renumită pentru sosirea în fiecare seară a pinguinilor mici la Penguin Parade. Totuși, spectacolul care atrage astăzi vizitatorii era cândva în pericol să dispară.
Vulpile roșii au fost introduse pe Insula Phillip la începutul anilor 1900. De-a lungul timpului, acestea au devenit una dintre cele mai serioase amenințări pentru fauna sălbatică a insulei. Pinguinii mici sunt deosebit de vulnerabili pentru că își petrec cea mai mare parte a vieții pe mare, dar revin pe uscat pentru a se reproduce, a năpârli și a-și crește puii. Cuiburile lor se află adesea în vizuini sau în zone adăpostite din apropierea coastei, unde pot fi expuși prădătorilor.
Phillip Island Nature Parks descrie vulpile drept cea mai mare amenințare terestră pentru pinguinii mici. Până în anii 1980, nouă dintre cele 10 colonii de pinguini ale insulei dispăruseră. Și colonia rămasă de pe Peninsula Summerland, care include Penguin Parade, era amenințată.
Declinul nu a fost cauzat doar de vulpi. Cercetările au identificat și alte presiuni, inclusiv distrugerea habitatului, dezvoltarea rezidențială, traficul din apropierea coloniilor de pinguini, incendiile și animalele de companie. Împreună, aceste amenințări au făcut tot mai dificilă supraviețuirea și reproducerea cu succes a pinguinilor.
Semnale de alarmă din partea cercetării
Răspunsul de conservare al insulei a fost modelat de cercetare. Studiile populaționale efectuate în anii 1980 au arătat că ultima colonie de pinguini rămasă ar putea dispărea până la sfârșitul anilor 1990 dacă amenințările existente continuau.
Acest avertisment a determinat autoritățile și organizațiile de conservare să acționeze. Planul de protejare a pinguinilor, anunțat în 1985, a inclus cercetare științifică, gestionarea habitatului, un program de control al vulpilor și răscumpărarea treptată a locuințelor din Summerland Estate.
Cartierul rezidențial fusese construit chiar în habitatul pinguinilor. Pe măsură ce casele, drumurile și infrastructura aferentă au fost îndepărtate, terenul a putut fi readus la o stare mai naturală. A fost un proiect de amploare, care a necesitat ani de planificare, finanțare și reabilitare.
Phillip Island Nature Parks afirmă că răscumpărarea și îndepărtarea locuințelor din Summerland Estate au continuat timp de decenii, conform rapoartelor. Ultimele case și elemente de infrastructură au fost îndepărtate în 2010, după care a fost instituit un program permanent de reabilitare pentru a ajuta pinguinii și alte animale sălbatice să prospere.
Această abordare a recunoscut un principiu important al conservării: eliminarea unui prădător nu este suficientă dacă habitatul rămâne nesigur. Fauna sălbatică are nevoie de locuri în care să se adăpostească, să se hrănească, să se reproducă și să-și crească puii fără perturbări permanente.
Campania împotriva vulpilor
Controlul vulpilor a început ca un efort coordonat care a implicat fermieri, rangeri și lucrători din domeniul conservării. Potrivit Phillip Island Nature Parks, peste 1.000 de vulpi au fost eliminate într-o perioadă de 20 de ani.
Organizația a inițiat un Proiect de eradicare a vulpilor în 2006. În loc să se bazeze pe o singură metodă, proiectul a folosit o abordare integrată, care a implicat diferite tehnici pentru localizarea și eliminarea vulpilor de pe întreaga insulă.
Obiectivul era ambițios. În loc să reducă pur și simplu numărul vulpilor, echipele de conservare și-au propus să elimine complet vulpile de pe Insula Phillip. Acest lucru era important deoarece chiar și un număr mic de prădători putea amenința coloniile vulnerabile și putea împiedica refacerea altor specii.
Campania a necesitat monitorizare constantă. Rangerii și ceilalți lucrători trebuiau să caute semne ale prezenței vulpilor, să răspundă la observații și să împiedice animalele să-și refacă populația. Activitatea făcea parte, de asemenea, dintr-un program mai amplu de gestionare a dăunătorilor de pe insulă, care includea proiecte pentru controlul pisicilor sălbatice și hoinare și al iepurilor.
În 2017, Insula Phillip a fost declarată liberă de vulpi, după un program intensiv de eradicare care a durat 20 de ani. Campania a beneficiat de sprijinul Guvernului statului Victoria, al vizitatorilor Penguin Parade, al Penguin Foundation și al Helen Macpherson Smith Trust.
Refacerea habitatului a făcut diferența
Refacerea populației de pinguini mici a fost strâns legată de refacerea habitatului acestora.
Peninsula Summerland fusese transformată de dezvoltarea rezidențială și activitatea umană. Îndepărtarea caselor a permis echipelor de conservare să refacă un peisaj mai potrivit pentru fauna sălbatică. Lucrările de reabilitare au contribuit la refacerea vegetației, reducerea perturbărilor și crearea unor zone mai sigure pentru cuibărit.
Revenirea habitatului natural a fost benefică și pentru alte specii, nu doar pentru pinguinii mici. Furtunarii cu coadă scurtă și alte păsări de coastă folosesc zonele protejate ale insulei, iar mediul lipsit de vulpi a permis ulterior reintroducerea bandicootului cu dungi estice.
În 2017, în același an în care Insula Phillip a fost declarată liberă de vulpi, cercetătorii au eliberat bandicooți cu dungi pe Peninsula Summerland. Zona fusese reabilitată, fiind transformată dintr-un fost cartier rezidențial într-un mediu natural care susținea o colonie prosperă de pinguini mici și populații migratoare de furtunari cu coadă scurtă.
Acest lucru ilustrează modul în care rezultatele pozitive ale conservării se pot extinde la nivelul unui întreg ecosistem. Protejarea unui singur habitat poate crea oportunități pentru mai multe specii amenințate, mai ales atunci când prădătorii sunt controlați și perturbările provocate de oameni sunt reduse.
De la 12.000 la 40.000 de pinguini
Phillip Island Nature Parks informează că amploarea lucrărilor de conservare a contribuit la creșterea numărului de pinguini mici de la aproximativ 12.000 la mijlocul anilor 1980 la aproximativ 40.000 în prezent.
Cifrele reprezintă mai mult decât o simplă creștere a populației. Ele reflectă efectul combinat al controlului prădătorilor, refacerii habitatului, reducerii presiunii dezvoltării, monitorizării științifice și implicării comunității.
Penguin Parade oferă, de asemenea, o modalitate utilă de monitorizare a schimbărilor. Ghidurile numără în fiecare seară pinguinii care traversează plaja, iar mediile anuale pot oferi informații despre tendințele populației. Aceste numărători nu reprezintă toți pinguinii de pe insulă, dar îi ajută pe cercetători să urmărească evoluția coloniei în timp.
Echipele de conservare monitorizează, de asemenea, succesul reproducerii studiind numărul de pui care ajung să părăsească cuibul pentru fiecare pereche reproducătoare în anumite zone. Acest lucru îi ajută pe cercetători să înțeleagă nu doar câți pinguini se întorc pe uscat, ci și dacă aceștia se reproduc cu succes.
O astfel de monitorizare pe termen lung este esențială deoarece populațiile de animale sălbatice se pot modifica în funcție de disponibilitatea hranei, boli, vreme, condițiile marine, activitatea umană și alți factori. Colectarea regulată a datelor le permite administratorilor să identifice problemele din timp și să ajusteze strategiile de conservare.
Cercetarea continuă pe uscat și pe mare
Deși campania de eradicare a vulpilor a reprezentat o realizare majoră, activitatea de protejare a pinguinilor mici nu s-a încheiat.
Phillip Island Nature Parks afirmă că cercetătorii săi studiază pinguinii atât în mediul terestru, cât și în cel marin. Acest lucru este necesar deoarece pinguinii mici își petrec aproximativ 80% din timp pe mare, chiar dacă depind de uscat pentru reproducere.
Cercetătorii folosesc dispozitive GPS și alte echipamente pentru a studia locurile în care pinguinii se deplasează pentru a găsi hrană. Monitorizarea a arătat că mulți pinguini se hrănesc pe o rază de 50 de kilometri de colonia insulei, în timp ce unii indivizi se deplasează mai departe în timpul iernii, inclusiv spre Portland, în Victoria, și spre Port Phillip Bay, în apropiere de Melbourne.
Înțelegerea acestor deplasări îi ajută pe oamenii de știință să identifice potențialele amenințări din mediul marin. Schimbările temperaturii oceanului, disponibilitatea prăzii, poluarea și activitatea umană pot afecta capacitatea pinguinilor de a găsi hrană.
Proiectele de cercetare analizează, de asemenea, zonele cu concentrații mari de hrană, combinând informații despre locurile în care se deplasează pinguinii, cantitatea de hrană pe care o consumă și tipurile de pradă pe care le consumă. Aceste dovezi pot contribui la orientarea viitoarelor decizii de conservare pe măsură ce ecosistemele marine răspund schimbărilor de mediu.
Un model de conservare condusă de comunitate
Povestea refacerii Insulei Phillip arată că succesul în conservare apare rareori în urma unei singure acțiuni spectaculoase. De obicei, el se construiește prin mulți ani de muncă practică.
Programul de eradicare a vulpilor a necesitat colaborarea rangerilor, fermierilor, oamenilor de știință, agențiilor guvernamentale, organizațiilor de conservare și locuitorilor locali în vederea atingerii aceluiași obiectiv. Vizitatorii au contribuit, de asemenea, prin turism, Phillip Island Nature Parks afirmând că vizitele ajută la finanțarea cercetării și a conservării faunei sălbatice.
Istoria insulei evidențiază și importanța recunoașterii poporului Bunurong, proprietarii tradiționali ai teritoriului Milawul. Phillip Island Nature Parks recunoaște legătura continuă a poporului Bunurong cu acest peisaj și descrie rolul său în vindecarea Țării și în sprijinirea implicării proprietarilor tradiționali în deciziile referitoare la acest teritoriu.
Prin urmare, refacerea populației de pinguini mici nu este doar o poveste despre cifre. Este o poveste despre refacerea unui peisaj deteriorat, despre învățarea din dovezile științifice și despre schimbarea modului în care oamenii împart spațiul cu fauna sălbatică.
De ce depinde viitorul
Creșterea numărului de pinguini mici de la 12.000 la 40.000 este încurajatoare, dar nu înseamnă că specia este permanent în afara oricărui pericol pe Insula Phillip. Rezultatele obținute în domeniul conservării trebuie menținute.
Vulpile trebuie să rămână absente. Alți prădători introduși, inclusiv pisicile sălbatice și hoinare, necesită o gestionare continuă. Drumurile, animalele de companie, incendiile, deșeurile, perturbările provocate de oameni și deteriorarea habitatului pot afecta în continuare fauna sălbatică.
Timpul petrecut de pinguini pe mare creează, de asemenea, provocări care nu pot fi rezolvate în totalitate pe uscat. Sursele lor de hrană pot fi influențate de schimbarea condițiilor oceanice, schimbările climatice și activitatea umană. De aceea, programul de conservare al Insulei Phillip combină numărarea populației, studiile privind reproducerea, monitorizarea deplasărilor și cercetarea mediului marin.
Lecția Insulei Phillip este clară: refacerea populațiilor de animale sălbatice devine posibilă atunci când amenințările sunt identificate din timp și abordate în mod consecvent. O colonie care părea cândva sortită dispariției a crescut considerabil deoarece oamenii au ales să-i protejeze habitatul, să-i elimine prădătorii și să continue monitorizarea viitorului său.
Pentru micii pinguini care se întorc la țărm în fiecare seară, acest angajament pe termen lung a făcut diferența dintre dispariție și supraviețuire.