CNN a analizat modul în care încălzirea globală pune sub semnul întrebării viitorul Jocurilor Olimpice de Iarnă, atât din punct de vedere logistic, cât și etic. Pornind de la experiența sportivei olimpice americane Jessie Diggins, analiza citată arată că sporturile de iarnă se schimbă rapid, nu din cauza evoluției atletice, ci din cauza dispariției zăpezii și a temperaturilor tot mai ridicate.
Diggins descrie cum competiții importante au avut loc pe ploaie, cu fâșii minime de zăpadă, iar sezoane întregi au fost reorganizate peste noapte.
În prezent, este deja aproape imposibil să se organizeze un eveniment sportiv de iarnă fără zăpadă artificială, inclusiv la Jocurile Olimpice Milano–Cortina, unde tunurile de zăpadă au funcționat săptămâni întregi.
Ierni mai calde, zăpadă tot mai puțină
Pe măsură ce oamenii continuă să ardă combustibili fosili, iarna se transformă radical:
- ninsorile sunt mai rare,
- stratul de zăpadă este mai subțire,
- temperaturile cresc constant.
Datele Climate Central arată că temperaturile medii din februarie în orașele care au găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă au crescut cu aproximativ 2,7°C din 1950. În Cortina d’Ampezzo, una dintre gazdele actuale, temperatura a crescut cu 3,6°C în 70 de ani, ceea ce înseamnă cu aproximativ 41 de zile mai puține sub zero grade pe an.
Consecințele nu sunt doar logistice, ci și periculoase pentru sportivi. La Jocurile Olimpice de la Soci (2014), temperaturile ridicate au contribuit la un număr mare de accidente, deoarece zăpada umedă și moale modifică viteza și traiectoriile sportivilor.
Tot mai puține locuri potrivite pentru Jocurile Olimpice
Un studiu publicat în 2024 a analizat 93 de locații care au găzduit sau ar putea găzdui Jocurile Olimpice și Paralimpice de Iarnă. Rezultatele sunt alarmante:
- până în anii 2050, chiar dacă țările își respectă angajamentele climatice, doar 52 de locații ar mai avea condiții climatice adecvate;
- pentru Jocurile Paralimpice, organizate mai târziu în sezon, doar 22 de locații ar mai fi viabile;
- într-un scenariu cu emisii ridicate, numărul scade la doar patru.
Mai mult, doar patru locații din lume ar putea găzdui Jocurile până în 2050 fără zăpadă artificială: două în Franța, una în Japonia și una în Rusia. Practic, posibilitatea de a organiza Jocurile Olimpice de Iarnă „se topește”.
Prăpastia pierderii zăpezii
Un studiu din revista Nature arată că stratul de zăpadă din emisfera nordică a scăzut semnificativ în ultimii 40 de ani, mai ales în vestul SUA și în Europa.
Cercetătorii avertizează că pierderea zăpezii nu este graduală, ci se accelerează brusc după ce temperaturile medii de iarnă depășesc –8°C. Regiunile pot cădea rapid într-o adevărată „prăpastie a pierderii zăpezii”.
Zăpada artificială: soluție sau problemă?
Zăpada artificială a devenit esențială:
- Beijing 2022 s-a bazat aproape exclusiv pe ea;
- pentru ediția actuală se vor produce 2,4 milioane de metri cubi de zăpadă, folosind aproximativ 250 de milioane de galoane de apă.
Totuși, această tehnologie are limite:
- necesită temperaturi scăzute și aer uscat;
- consumă multă apă și energie;
- uneori zăpada produsă se topește rapid, cum s-a întâmplat la Vancouver 2010.
Deși companiile din domeniu susțin că tehnologia a devenit mai eficientă și că apa rămâne în ciclul natural, criticii văd zăpada artificială ca simbolul nesustenabilității Jocurilor Olimpice de Iarnă.
Adaptare sau renunțare?
Printre soluțiile discutate se numără:
- unirea Jocurilor Olimpice cu cele Paralimpice;
- mutarea competițiilor mai devreme în an;
- organizarea Jocurilor în mai multe locații;
- impunerea unor obligații stricte de acțiune climatică pentru gazde (din 2030).
Comitetul Olimpic Internațional recunoaște necesitatea adaptării, dar dezbaterea merge mai departe: este responsabil să continuăm organizarea Jocurilor într-o lume cu resurse de apă tot mai limitate?
Miza reală depășește sportul
Problema nu este doar viitorul sporturilor de iarnă. Zăpada este o resursă vitală, un „rezervor” natural care asigură apă potabilă, irigații și energie pentru miliarde de oameni. Dispariția ei reprezintă o criză existențială, nu doar una sportivă.
Totuși, Jocurile Olimpice de Iarnă, prin vizibilitatea lor globală, pot deveni un simbol puternic al impactului schimbărilor climatice.
După cum spune Jessie Diggins, schimbările climatice nu sunt teoretice: ele se văd zilnic pe pârtii, pe traseele de antrenament și în viețile celor care iubesc iarna.
Articolul CNN se încheie cu o notă emoțională: pierderea iernilor așa cum le știam înseamnă pierderea unor experiențe, tradiții și moduri de a fi împreună — o tragedie tăcută, dar profundă.