Primul motor comercial pe gaz din lume capabil să funcționeze cu un amestec de 30% hidrogen este acum disponibil pentru comandă. Vine cu garanție, program de service și un preț stabilit. Kawasaki Heavy Industries a început să accepte comenzi pentru motorul din seria KG cu co-ardere pe hidrogen la finalul lunii septembrie 2025, după un test de verificare de 11 luni desfășurat la uzina sa din Kobe.
Motorul arde un amestec de până la 30% hidrogen în volum, combinat cu gaz natural — un prag care necesită modificări minime ale infrastructurii existente de conducte, potrivit DailyGalaxy.
Totuși, combustibilul în sine rămâne rar. Japonia își importă aproape toată energia, iar lanțurile de aprovizionare cu hidrogen la scară comercială sunt încă la câțiva ani distanță de finalizare.
› Vezi galeria foto ‹
O tehnologie de tranziție, bazată pe modernizare
Motorul din seria KG nu este proiectat să funcționeze exclusiv cu hidrogen, cel puțin nu deocamdată. Amestecul de 30% reprezintă ceea ce compania numește un nivel „drop-in” de compatibilitate, ceea ce înseamnă că instalațiile echipate pentru gaz natural pot adopta motorul fără a înlocui conductele de distribuție sau rezervoarele de stocare.
Divizia de motoare pe gaz a companiei a petrecut peste un deceniu perfecționând platforma de bază. Generațiile anterioare de motoare KG, care au primit peste 240 de comenzi din 2011, pot fi convertite la specificații de co-ardere cu hidrogen.
Astfel, o centrală electrică construită acum zece ani pe bază de gaz natural poate începe să utilizeze un combustibil care nici măcar nu exista la scară comercială la momentul proiectării sale. Această cale de modernizare prelungește durata de viață a activelor și reduce treptat emisiile, evitând costurile uriașe ale înlocuirii complete a echipamentelor.
Testele de verificare realizate de Kawasaki s-au desfășurat între octombrie 2024 și septembrie 2025 și s-au concentrat pe factori operaționali care nu pot fi replicați în laborator. Inginerii au testat integrarea lanțului de aprovizionare cu hidrogen, mentenanța și protocoalele de siguranță, în special sistemele de detectare a scurgerilor și de purjare, concepute pentru comportamentul specific al hidrogenului.
Moleculele de hidrogen sunt cele mai mici existente. Ele pot scăpa prin garnituri care rețin metanul, pot fragiliza anumite metale în timp și se aprind într-un interval mai larg de amestec combustibil-aer decât gazul natural.
Seria KG include detectoare de scurgeri de hidrogen amplasate în întregul sistem de alimentare și mecanisme de purjare cu azot care inertizează conductele în timpul pornirii, opririi sau în caz de avarie.
Propulsia navală urmează o direcție similară
Anunțul privind producerea de energie staționară a venit în paralel cu progrese într-un alt sector. Pe 28 octombrie 2025, Kawasaki Heavy Industries, Yanmar și Japan Engine Corporation au anunțat finalizarea a ceea ce au descris drept prima operare la sol din lume a unor motoare navale pe hidrogen.
Demonstrația a testat mai multe clase de motoare folosind un sistem nou dezvoltat de alimentare cu hidrogen lichefiat. Kawasaki și Yanmar au demonstrat o combustie stabilă a hidrogenului în motoare în patru timpi, de turație medie, la putere nominală. Japan Engine dezvoltă un motor pe hidrogen în doi timpi, de turație joasă — tipul utilizat pentru propulsia principală a marilor nave portcontainer — cu prima operare programată pentru primăvara anului 2026.
Toate cele trei motoare au o arhitectură dual-fuel, putând comuta între hidrogen și motorină convențională, în funcție de necesitate. Această redundanță rezolvă o problemă practică: disponibilitatea hidrogenului va varia în funcție de rută și port, până când infrastructura de alimentare (bunkering) va fi matură — un proces care ar putea dura decenii. O navă capabilă să utilizeze hidrogen când acesta este disponibil și motorină când este necesar poate opera în perioada de tranziție fără a aștepta finalizarea infrastructurii.
Proiectul naval funcționează sub egida Fondului pentru Inovație Verde al Japoniei, administrat de New Energy and Industrial Technology Development Organization (NEDO). Guvernul japonez a alocat aproximativ 2 trilioane de yeni (circa 13 miliarde de dolari) acestui fond, ca parte a strategiei de atingere a neutralității carbonului până în 2050.
Infrastructura care încă nu există
Atât inițiativele din domeniul energiei staționare, cât și cele navale depind de o infrastructură aflată încă în construcție. Kawasaki încearcă să rezolve această problemă prin investiții simultane în lanțurile de aprovizionare cu hidrogen.
În noiembrie 2025, Kawasaki Heavy Industries și Japan Suiso Energy au demarat construcția terminalului Kawasaki LH2 din Ogishima, descris drept prima facilitate japoneză de import la scară mare de hidrogen lichefiat. Terminalul va include un rezervor de stocare de 50.000 de metri cubi — considerat cel mai mare din lume — precum și facilități de manipulare maritimă și distribuție rutieră. Se estimează că va deveni operațional până în 2030.
Terminalul este conceput ca un hub de import și alimentare pentru hidrogenul produs în străinătate. Limitările geografice ale Japoniei reduc potențialul intern de energie regenerabilă, ceea ce face ca hidrogenul importat să fie un pilon central al strategiei energetice naționale. În paralel, partenerii planifică dezvoltarea unui transportator de hidrogen lichefiat de 40.000 de metri cubi — o creștere semnificativă față de nava de 1.250 de metri cubi Suiso Frontier, care a realizat primul transport de hidrogen din Australia în Japonia în 2022.
Kei Nomura, director executiv al Diviziei de Strategie pentru Hidrogen din cadrul Kawasaki, a declarat că „hidrogenul lichefiat este o cheie esențială pentru realizarea unei societăți energetice sustenabile și lucrăm de mult timp la construirea bazei tehnologice necesare.”
Această bază tehnologică include acum și motoarele. Terminalele de combustibil și navele necesare sunt planificate pentru sfârșitul deceniului.
Până atunci, primii clienți ai seriei KG vor avea de ales: să procure hidrogen din surse locale limitate, probabil la costuri ridicate; să utilizeze motoarele doar pe gaz natural, ignorând capacitatea de funcționare pe hidrogen; sau să aștepte maturizarea infrastructurii.