Laika, cățelușa maidaneză care a ajuns în spațiu. Povestea tragică a animalului care a deschis drumul oamenilor către stele

Pe 3 noiembrie 1957, Uniunea Sovietică trimitea în spațiu o cățelușă pe nume Laika, devenită primul animal care a orbitat vreodată Pământul. Misiunea a marcat un moment important în istoria explorării spațiale, însă a avut un final tragic: oamenii de știință știau de la început că animalul nu se va mai întoarce pe Pământ. Laika a devenit astfel un simbol al cursei spațiale dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite, dar și al sacrificiului făcut în numele progresului științific, potrivit BBC.

Povestea ei ascunde însă detalii mai puțin cunoscute. Înainte de primele zboruri spațiale cu echipaj uman, cercetătorii sovietici au căutat pe străzile Moscovei câini fără stăpân, pe care i-au supus unor antrenamente dificile pentru a-i pregăti de călătoria extrem de periculoasă.

La aproape 60 de ani de la lansare, Viktor Yazdovsky, fiul unuia dintre oamenii de știință implicați în programul spațial sovietic, a povestit pentru BBC cum a cunoscut-o pe Laika înainte ca aceasta să plece în misiunea din care nu avea să se mai întoarcă.

Cum a ajuns o cățelușă de pe străzile Moscovei în istoria explorării spațiale

Laika era un câine fără pedigree, ales pentru rezistența și capacitatea sa de adaptare. Înainte de lansare, a fost supusă unui program riguros de pregătire, alături de alte animale selectate de cercetătorii sovietici.

Tatăl lui Viktor, Vladimir Yazdovsky, coordona partea medicală a programului spațial sovietic. Cu puțin timp înainte de lansare, acesta a adus-o pe Laika la casa bunicii, aflată în apropierea Moscovei.

Viktor avea atunci nouă ani și își amintește că s-a jucat cu animalul alături de surorile sale.

„Era o cățelușă foarte răbdătoare și afectuoasă. Se dresa ușor și era considerată foarte inteligentă. Avea niște ochi negri, foarte expresivi. Tatăl meu a adus-o la casa bunicii, nu departe de Moscova, iar eu și surorile mele ne-am jucat cu ea. Tata considera că avea nevoie să experimenteze atmosfera unei case înainte de zbor”, a povestit Viktor Yazdovsky pentru BBC, în cadrul emisiunii Witness History.

Lansarea Laikăi a venit la scurt timp după un alt succes major al Uniunii Sovietice. Pe 4 octombrie 1957, Sputnik 1 devenise primul satelit artificial plasat pe orbita Pământului.

Entuziasmat de reușită, liderul sovietic Nikita Hrușciov a cerut pregătirea unei noi misiuni, care să coincidă cu aniversarea Revoluției Ruse din 7 noiembrie. Inginerul Georgi Grechko, membru al echipei care lucrase la lansarea sateliților Sputnik 1 și Sputnik 2, a povestit pentru BBC că liderul sovietic le-a cerut oamenilor de știință să pregătească ceva nou într-un timp extrem de scurt.

Astfel, cercetătorii au avut la dispoziție doar câteva săptămâni pentru a organiza următoarea misiune. Proiectul a fost coordonat de Serghei Koroliov, considerat părintele programului spațial sovietic.

De ce au ales sovieticii câini fără stăpân pentru misiunile spațiale

Alegerea câinilor nu a fost întâmplătoare. În timp ce americanii trimiseseră deja în spațiu musculițe de oțet și maimuțe, sovieticii au preferat câinii, ale căror reacții fiziologice erau mult mai bine cunoscute.

Cercetătorii considerau că maimuțele erau dificil de folosit în astfel de experimente. Unele dintre cele trimise în misiuni anterioare suferiseră atacuri de cord, iar administrarea anesteziei ar fi afectat calitatea informațiilor transmise către Pământ.

Nici animalele foarte mici, precum șoarecii sau șobolanii, nu erau considerate potrivite, deoarece rezultatele obținute în cazul lor ar fi fost mai greu de aplicat ulterior în pregătirea zborurilor umane.

În plus, fiziologia câinilor era bine studiată de oamenii de știință sovietici. Cercetările celebrului fiziolog rus Ivan Pavlov, laureat al Premiului Nobel, oferiseră deja informații importante despre circulația sângelui, digestie și activitatea nervoasă a acestor animale.

O altă decizie importantă a fost folosirea câinilor fără stăpân, în locul celor de rasă. Cercetătorii considerau că animalele care supraviețuiseră pe străzi erau mai rezistente și mai puțin pretențioase.

„Au decis să nu folosească animale de rasă, ci câini de pe stradă. Cei mai puternici supraviețuiseră. Erau fără stăpân. De ce au fost aleși? Pentru că aveau rezistență și nu erau pretențioși. Fuseseră selectați în mod natural de viața pe străzi”, explica Viktor Yazdovsky.

În general, erau preferate femelele, deoarece erau considerate mai ușor de controlat. În plus, pentru a încăpea în capsulele spațiale, animalele trebuiau să cântărească până în 6 - 7 kilograme.

Pregătirea era extrem de solicitantă. Câinii erau ținuți zile sau chiar săptămâni în capsule mici, presurizate, pentru a se obișnui cu spațiul restrâns. Medicii le urmăreau reacțiile la zgomote, modificările presiunii aerului și condițiile de imponderabilitate.

Laika știa că va deveni un simbol, dar oamenii de știință știau că nu se va întoarce

Înainte de lansare, cățelușa a fost prezentată publicului prin intermediul radioului. Numele ei inițial era Kudryavka, nume care poate fi tradus prin „Micuța creață”. După ce a lătrat în timpul prezentării, a rămas cunoscută drept Laika, un nume derivat din cuvântul rusesc pentru „cea care latră”.

Publicul a primit-o ca pe un erou, însă în spatele misiunii se ascundea o realitate dureroasă. Cercetătorii știau că nu aveau tehnologia necesară pentru a aduce un animal viu înapoi pe Pământ de pe orbită.

Nici pregătirile tehnice nu au fost lipsite de probleme. Misiunea a fost organizată într-un timp foarte scurt, iar sistemul de izolare termică al capsulei nu fusese pus la punct corespunzător.

Laika a murit din cauza temperaturii foarte ridicate din interiorul capsulei, la doar câteva ore după lansare.

Inițial, autoritățile sovietice au oferit informații contradictorii despre soarta animalului. Timp de mulți ani, versiunea oficială a fost că Laika ar fi supraviețuit mai multe zile pe orbită.

Abia în 2002, Rusia a recunoscut că sistemul de control al temperaturii a cedat, iar cățelușa a murit din cauza supraîncălzirii și a stresului, la aproximativ cinci până la șapte ore de la lansare.

Datele declasificate, păstrate la Muzeul Național al Aerului și Spațiului din Statele Unite, au confirmat că Laika a ajuns vie pe orbită. Capsula înconjura Pământul în aproximativ 103 minute.

Moartea Laikăi a provocat proteste în mai multe țări

Decizia de a trimite un animal într-o misiune despre care se știa că va fi fără întoarcere a stârnit reacții puternice la nivel internațional.

Organizațiile pentru protecția animalelor din Marea Britanie au organizat proteste în fața ambasadei sovietice și au făcut apel la proprietarii de câini să păstreze un minut de reculegere în memoria Laikăi.

La New York, iubitorii de animale au mărșăluit alături de câinii lor în fața sediului Organizației Națiunilor Unite. Societatea Americană pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale a transmis, prin intermediul Departamentului de Stat al SUA, o scrisoare de protest autorităților sovietice.

Controversele au schimbat ulterior modul în care programele spațiale au folosit animalele în experimente. Misiunile următoare au fost proiectate astfel încât să includă sisteme care să permită recuperarea și întoarcerea în siguranță a acestora pe Pământ.

Aproape trei ani după moartea Laikăi, sovieticii au trimis din nou câini în spațiu. De această dată, misiunea s-a încheiat cu succes. Pe 19 august 1960, Belka și Strelka au fost lansate pe orbită, au înconjurat Pământul de 17 ori și au revenit în siguranță a doua zi.

Laika a rămas un simbol al explorării spațiale sovietice

Chiar dacă misiunea ei s-a încheiat tragic, Laika a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri ale începuturilor explorării spațiale.

Imaginea sa a apărut pe timbre și plicuri comemorative, iar în Uniunea Sovietică au fost produse inclusiv țigări și chibrituri care îi purtau numele.

În 2008, la Moscova a fost inaugurat un monument dedicat cățelușei. Sculptura, înaltă de aproximativ doi metri, reprezintă o rachetă care se transformă într-o mână deschisă, în palma căreia se află un câine.

Pentru Viktor Yazdovsky, zborul Laikăi a reprezentat un moment decisiv în istoria explorării spațiale.

„Zborul ei a demonstrat că o ființă vie poate supraviețui în condiții de imponderabilitate și a deschis drumul călătoriilor oamenilor în spațiu”, a explicat acesta.

Nu toți cei implicați în program au privit însă misiunea cu aceeași mândrie. În 1998, Oleg Gazenko, omul care a coordonat pregătirea câinilor pentru zborurile spațiale și a ales-o pe Laika, și-a exprimat public regretul pentru moartea acesteia.

„Lucrul cu animalele este o sursă de suferință pentru noi toți. Cu cât trece mai mult timp, cu atât îmi pare mai rău. Nu am învățat suficient din această misiune pentru a justifica moartea câinelui”, a declarat acesta.

Povestea Laikăi rămâne una dintre cele mai emoționante pagini ale cursei spațiale. Cățelușa de pe străzile Moscovei a devenit primul animal care a orbitat Pământul, într-o misiune care a contribuit la pregătirea zborurilor umane, dar al cărei preț a fost propria ei viață.