Vine vacanța de vară și, odată cu ea, mai mult timp liber pentru cei mici. Iar replica „Mă plictisesc!” devine un refren pe care mulți părinți îl aud zilnic. Dar psihologii ne spun că plictiseala nu e un pericol, ci un spațiu important pentru dezvoltarea copiilor.
„Mulți părinți se simt vinovați când copilul spune ‘Mă plictisesc’. Uneori, simțim nevoia să rezolvăm imediat situația — să-i punem un desen animat sau să inventăm o activitate, să-i umplem timpul. Dar plictiseala nu este un pericol. Din contră — este un spațiu important în dezvoltarea copilului,” explică psihologul Cristina Ionescu.
Timpul liber neorganizat ajută creierul copiilor să învețe să se descurce singur, să se adapteze și să devină mai rezilienți. „Plictiseala oferă un context în care copilul învață să creeze, să exploreze, să își regleze singur timpul și stările. Creierul copilului are nevoie de momente de «gol» — fără stimuli externi — pentru a produce idei noi. Așa se dezvoltă creativitatea, gândirea abstractă și inițiativa personală,” mai spune Cristina Ionescu.
Ea subliniază că suprastimularea constantă, chiar și prin activități educative, poate bloca această conexiune cu lumea interioară. „Ecranele, deși par o soluție rapidă, inhibă acest proces natural.”
Capacitatea de a tolera plictiseala este strâns legată de inteligența emoțională. „Copiii care învață să nu fugă de momentele de liniște au șanse mai mari să-și dezvolte răbdarea, perseverența și echilibrul interior,” afirmă psihologul.
„Psihologii vorbesc despre ‘intoleranța la plictiseală’ ca un simptom al unei copilării suprastimulate, în care totul trebuie să fie interesant, rapid, colorat. Dar viața reală nu e un desen animat. Și e important ca cei mici să învețe să o tolereze așa cum e,” adaugă Cristina Ionescu.
Pentru a transforma timpul liber „gol” într-o resursă valoroasă, specialistul recomandă lăsarea intenționată a unor momente neorganizate în ziua copilului, alături de materiale simple, care stimulează imaginația: hârtie, creioane, plastilină, cartoane, bețe sau frunze. „Îi încurajăm întrebările: ‘Ce ți-ar plăcea să inventezi azi?’ și îl implicăm în activități reale precum gătitul sau grădinăritul — surse reale de conexiune și dezvoltare,” explică Cristina.
Ea sugerează și câteva idei de joacă liberă: „Colțul de construcții cu cutii goale, scotch și lipici, ‘joaca de-a biroul’ unde copilul creează o firmă imaginară, jurnalul de vacanță în care desenează sau scrie zilnic ceva care l-a făcut să râdă, sau ‘căutătorul de comori’ — ascundem mici obiecte și creăm indicii. Jocurile de rol, cum ar fi ‘suntem într-o expediție pe altă planetă’ sau ‘suntem cercetători în junglă’, stimulează și ele creativitatea.”
„Activitățile fără ecrane pot părea banale, dar ele pun în mișcare mecanisme esențiale: curiozitatea, gândirea logică și inteligența socială. Când copilul inventează, recreează sau imită, își antrenează mintea să găsească soluții,” mai spune psihologul.
Ce trebuie evitat? „Să intervenim prea repede. Plictiseala e uneori neplăcută, dar nu e dăunătoare. Să umplem fiecare moment. Timpul liber e o resursă, nu un gol de umplut. Să simțim că ‘eșuăm’ dacă nu distrăm constant copilul,” atenționează Cristina Ionescu.
Ea concluzionează: „Tolerăm disconfortul lor pentru că știm ce se află dincolo de el — o resursă imensă de creștere. Plictiseala e o oportunitate, nu un eșec parental. Dacă o susținem cu răbdare și prezență, le oferim copiilor un dar pe termen lung: capacitatea de a se simți bine cu ei înșiși.”
Astfel, plictiseala devine mai degrabă o punte spre creativitate și autonomie, o lecție prețioasă pentru orice copil în drumul spre maturitate.