O coloană de rocă topită, care pulsează exact ca bătăile inimii, se ridică din adâncurile Pământului şi separă încet Africa, ceea ce va aduce la naşterea unui nou continent. Aceasta este concluzia unei echipe internaționale de cercetători care au studiat scoarța și mantaua de sub regiunea Afar din Etiopia, scrie Newsweek.
Afar este unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde se întâlnesc trei rifturi tectonice — rifturile Etiopiei, Mării Roșii și Golfului Aden. Pe măsură ce plăcile tectonice se separă în astfel de zone de rift, ele se întind și se subțiază până când se rup, formând, în decursul a milioane de ani, un nou bazin oceanic.
Geologii au suspectat de mult timp că Afar se află deasupra unei pene de manta — un pilon de material fierbinte care urcă din adâncuri și ajută la desprinderea crustei terestre. Până acum însă, se știau puține despre structura acestei pene și despre comportamentul ei sub plăcile aflate în proces de "rifting".
"Am descoperit că mantaua de sub Afar nu este uniformă sau staționară — pulsează — și aceste pulsații au semnături chimice distincte", a declarat autoarea principală și geologul Emma Watts, care a condus cercetarea în timp ce activa la Universitatea din Southampton.
"Aceste impulsuri ascendente ale părţii topite a mantei sunt canalizate de plăcile tectonice de deasupra. Acest lucru este esențial pentru înțelegerea interacțiunii dintre interiorul Pământului și suprafața sa", a continuat ea.
În studiul lor, cercetătorii au colectat peste 130 de mostre de rocă vulcanică din regiunea Afar și din Riftul Etiopian Principal. Ei au combinat analiza acestor mostre cu date existente și cu modelarea statistică, pentru a explora structura scoarței și a mantalei din subsolul zonei Afar.
Echipa a constatat că pana de manta de sub Afar are benzi chimice distincte care se repetă de-a lungul sistemului de rift. Aceasta creează un fel de "cod de bare" geologic, al cărui spațiu variază în funcție de condițiile specifice fiecărui braț al riftului.
"Dungile chimice indică faptul că pana de manta pulsează, ca o bătaie a inimii", a afirmat Tom Gernon, coautor al lucrării și profesor de științe ale Pământului la Southampton.
"Aceste impulsuri se comportă diferit în funcție de grosimea plăcii tectonice și de viteza cu care aceasta se desparte. În rifturile cu răspândire mai rapidă, precum Marea Roșie, impulsurile se deplasează mai eficient și regulat, asemenea unui impuls care circulă printr-o arteră îngustă", a explicat el.
Descoperirile arată că pana de manta de sub Afar nu este un fenomen static, ci unul care reacționează dinamic la mișcarea plăcilor de deasupra.
"Am observat că evoluția ascensiunilor din mantaua terestră este strâns legată de mișcarea plăcilor tectonice suprapuse. Aceasta are implicații importante asupra modului în care înțelegem vulcanismul de suprafață, activitatea seismică și procesul de fracturare a continentelor. Rezultatele arată că aceste ascensiuni din mantaua vulcanică pot curge sub baza plăcilor tectonice și pot concentra activitatea vulcanică în zonele unde placa este cea mai subțire", a explicat Derek Keir, coautor al studiului și geofizician la Southampton.
După finalizarea studiului inițial, cercetătorii se concentrează acum pe investigarea modului și vitezei cu care se mișcă mantaua sub plăcile tectonice suprapuse.