La mai bine de o jumătate de secol de la aselenizare, cei patru astronauți care vor realiza următorul salt lunar al NASA sunt polul opus al celor din epoca Apollo, relatează Associated Press.
Americanii care au deschis calea spre Lună acum mai bine de jumătate de secol au fost exclusiv bărbați albi, care au fost aleși pentru experiența lor ca piloți militari de teste.
57 de ani mai târziu din prima echipă a misiunii Artemis fac parte o femeie, un bărbat de culoare și un canadian, produse ale vremurilor care au dus la un corp de astronauți mult mai divers.
Niciunul dintre ei nu era în viață în timpul legendarului program Apollo al NASA, care a trimis 24 de astronauți pe Lună, inclusiv 12 care au pășit pe suprafața lunară.
De această dată însă, acești patru astronauți nu vor ateriza pe Lună și nici nu o vor orbita, dar călătoria „dus-întors” îi va duce cu mii de kilometri mai adânc în spațiu decât au ajuns astronauții Apollo, promițând priveliști fără precedent ale feței îndepărtate a Lunii.
Iată cine sunt astronauții Artemis, ale căror misiuni deschid calea pentru viitoarele aselenizări:
Comandantul Reid Wiseman
Comandantul misiuni este un fost căpitan din Marina SUA, un bărbat văduv de 50 de ani, care consideră că cea mai mare și mai satisfăcătoare provocare a sa nu este zborul spre Lună, ci creșterea fiicelor sale singur, după moartea soției lui.
Reid Wiseman era astronaut-șef al NASA când a fost rugat, acum trei ani, să conducă prima călătorie umană spre Lună din 1972, o misiune de 10 zile. Moartea soției sale Carroll, în 2020, din cauza cancerului, i-a dat de gândit.
A petrecut mai bine de cinci luni la Stația Spațială Internațională în 2014, iar fiicele sale adolescente, în special cea mai mare, nu erau deloc încântate de o nouă misiune a tatălui lor.
„Am discutat cu ele și le-am spus: ‘Uitați, dintre toți oamenii de pe planeta Pământ acum, sunt patru care pot merge să zboare în jurul Lunii. Nu pot să refuz această oportunitate’”, a declarat el.
A doua zi după această conversație, fetele l-au așteptat cu brioșe sub formă de lună și l-au asigurat că îl susțin. Cea mai grea parte nu este că pleacă de lângă ele, a mărturisit astronautul, „ci stresul pe care îl pun asupra lor”.
Recent, le-a spus fiicelor unde își ține testamentul său, deschizând astfel discuția cu ele despre toate modurile în care poate evolua acest zbor.
Pilotul Victor Glover
Ca unul dintre puținii astronauți de culoare ai NASA, Victor Glover vede prezența sa în misiune ca „o forță a binelui”.
Fost căpitan în Marina SUA, fost pilot de luptă din Pomona, California, bărbatul de 49 de ani obișnuiește să asculte piesele „Whitey on the Moon” de Gil Scott-Heron și „Make Me Wanna Holler” de Marvin Gaye, pentru a reflecta asupra epocii Apollo dominate de albii americani.
„Ascult asta pentru perspectivă. Surprinde ce am făcut bine și ce am făcut prost”, a spus el.
Posibilitatea de a oferi acum speranță altora este „o binecuvântare și un privilegiu uimitor”.
Deși a mai avut un zbor spațial anterior, cu o echipă SpaceX la Stația Spațială Internațională, se află acum într-un teritoriu personal nou.
Cele patru fiice ale sale sunt la sfârșitul adolescenței și începutul vieții adulte, „și petrec la fel de mult timp și atenție pregătindu-le pe ele, cât NASA mă pregătește pe mine”.
Este extrem de concentrat să desfășoare „cea mai bună cursă, astfel încât să putem preda ștafeta următoarei etape”: o misiune de test de cuplare orbitală în 2027 între capsulele Orion și unul sau două landere lunare. Următoarea aselenizare ar urma să aibă loc în 2028 cu o nouă echipă de astronauți.
Specialista în misiuni Christina Koch
Ultima dată când Koch a zburat în spațiu, a lipsit aproape un an de pe Pământ, așa că nu se îngrijorează de o călătorie scurtă spre Lună și înapoi.
Christina Koch, inginer electrician, are 47 de ani și deține deține recordul pentru cel mai lung zbor spațial individual efectuat de o femeie: 328 de zile. În timpul șederii lungi la stația spațială internațională, în 2019, a participat la prima ieșire în spațiu exclusiv feminină.
Mai mult decât despre un individ anume, misiunea Artemis „este despre a sărbători faptul că am ajuns într-un punct al istoriei în care femeile pot zbura spre Lună”, a spus ea.
Înainte de a fi chemată de NASA, Koch a petrecut un an la o stație de cercetare de la Polul Sud. Între această experiență și șederea sa în spațiu, se simte „imunizată” în fața majorității apropiaților, care i-ar putea transmite emoții cu privire la misiunea care o așteaptă.
„Până acum, nu am primit prea multe emoții de la oameni. Poate doar câinele meu, dar i-am explicat că sunt doar 10 zile. Nu va fi la fel de lung ca data trecută”, a glumit ea.
Câinele pe care ea și soțul ei l-au salvat dintr-un adăpost se numește Sadie Lou.
Jeremy Hansen, primul emisar canadian pe Lună
Pilot de vânătoare și fizician, canadianul Jeremy Hansen debutează în spațiu, ceea ce este deja stresant, dar servește și ca primul emisar al țării sale pe Lună. „Poate sunt naiv, dar nu simt o presiune personală foarte mare”, a spus el.
Hansen, în vârstă de 50 de ani, a crescut la o fermă lângă London, Ontario, înainte de a se muta în Ingersoll și a urma o carieră în aviație. Agenția Spațială Canadiană l-a selectat ca astronaut în 2009, iar în 2023 a fost numit în echipa Artemis.
Abia acum realizează cât efort a fost necesar pentru a trimite oameni pe Lună în timpul programului Apollo.
„Când ies și privesc Luna acum, pare și se simte puțin mai departe decât înainte/ Abia acum înțeleg în detaliu cât de greu a fost, uitându-mă la videoclipuri despre asta”, spune el.
Pericolele încă există, un lucru pe care l-a discutat cu fiul său student și cu fiicele sale gemene. „Cel mai probabil, ne vom întoarce în siguranță. Există posibilitatea să nu reușim, dar puteți să continuați viața chiar dacă asta se întâmplă”, și-a asigurat el copiii.