Moartea Neagră a venit în Europa cu cenușa vulcanică a unei erupții necunoscute. Cum a funcționat "efectul aripii de fluture"
Publicat acum 1 ora si 10 minute
Cafeaua turcească, considerată astăzi un simbol al ospitalității și al tradițiilor otomane, a fost la un pas să dispară. În 1511, guvernatorul din Mecca a interzis consumul acestei băuturi timp de 13 ani, temându-se că adunările din cafenele ar putea răspândi idei radicale, scrie CNN.
Departe de a fi doar o băutură, cafeaua turcească este un ritual vechi de aproape 500 de ani, recunoscut de UNESCO ca parte a patrimoniului cultural imaterial al umanității. Preparată într-un mic vas de cupru numit cezve, cafeaua nu se fierbe precum espresso-ul modern, ci se „gătește” încet, asemenea unei supe, până capătă o spumă groasă – considerată semn al calității.
În Imperiul Otoman, primele cafenele au apărut în Istanbul în anii 1550 și au schimbat viața socială a orașului, transformându-se în locuri de conversație, politică și chiar conspirație. Nu doar sultanii otomani au văzut în cafea un pericol: în secolul al XVII-lea, regele Angliei, Carol al II-lea, a încercat la rândul lui să închidă cafenelele, suspectându-le de „trădare”.
Astăzi, cafeaua turcească este mult mai mult decât o băutură. Se servește alături de apă și de un cub de rahat, iar la final urmează ritualul ghicitului în zaț. Ceașca se întoarce pe farfurie, iar formele lăsate de cafeaua nefiltrată sunt interpretate drept simboluri ale norocului, iubirii sau drumurilor.
În Turcia, cafeaua este și o probă în ritualul căsătoriei: viitoarea mireasă îi oferă logodnicului o cafea sărată, pentru a-i testa răbdarea și maturitatea.
Deși nu are notorietatea globală a espresso-ului italian, cafeaua turcească rămâne o punte între trecut și prezent. În marile orașe ale lumii, de la Londra la New York, au apărut ateliere și cafenele dedicate, unde tradiția se împletește cu spectacolul ghicitului în ceașcă.
„Este mai mult decât o băutură, este o poveste spusă la fiecare ceașcă”, spun cercetătorii.