Stonehenge, unul dintre cele mai misterioase monumente preistorice din lume, ar fi fost construit ca un „computer” capabil să prezică eclipsele de Soare și de Lună, susținea astronomul Gerald Hawkins într-o teorie care a stârnit controverse încă din anii 1960. Ipoteza, bazată pe calcule realizate cu unul dintre primele calculatoare IBM, a influențat timp de decenii cercetările despre celebrul cerc megalitic din sudul Angliei, înainte de a fi contestată de studiile arheologice moderne, potrivit BBC.
De-a lungul timpului, specialiștii au dezbătut intens semnificația monumentului preistoric Stonehenge, cercul de piatră din sud-vestul Angliei. Au existat numeroase ipoteze: un loc de comemorare a morților, un altar pentru sacrificii sau spațiul în care aveau loc ceremonii religioase.
Însă, în august 1966, profesorul de astronomie Gerald Hawkins, din Boston, a declarat în emisiunea Chronicle a BBC că a rezolvat misterul cu ajutorul unei configurații neobișnuite de numere și al unuia dintre primele calculatoare IBM.
Teoria lui Hawkins a stat la baza cărții sale din 1965, Stonehenge Decoded, care a avut un impact considerabil. Cercetătorul, născut în Marea Britanie, a susținut că alinierea blocurilor uriașe de piatră și a arcadelor demonstrează că „cercurile de la Stonehenge puteau fi folosite ca un computer pentru a urmări mișcarea Lunii și pentru a prezice eclipsele”.
Potrivit lui, eclipse precum cele observate în această lună în întreaga lume ar fi putut fi prezise cu precizie de locuitorii Britaniei antice, cu peste 4.500 de ani în urmă.
Hawkins a prezentat atunci și o machetă la scară a monumentului și arăta că cercul exterior, care marchează circumferința sitului, conține 56 de gropi.
„Cincizeci și șase era singurul număr care se potrivea unui anumit tipar al mișcării Lunii”, susținea el, adăugând că aceste gropi „formează un dispozitiv simplu de numărare pentru prezicerea eclipselor”.
De ce ar fi fost eclipsele atât de importante
Hawkins considera că pentru constructorii Stonehenge eclipsele aveau o semnificație profundă.
„Eclipsele sunt fenomene spectaculoase care, cu siguranță, au trezit cele mai puternice emoții ale strămoșilor noștri primitivi”, spunea profesorul. „Lumina Lunii, care provine, desigur, de la Soare, dispare atunci când Luna intră în umbra Pământului. Luna își schimbă culoarea din alb-argintiu în roșu. Cei din vechime o vedeau ca pe o Lună roșie ca sângele și îi atribuiau semnificații de rău augur.”
Potrivit unui articol publicat în 2007 de revista britanică Current Archaeology, volumul Stonehenge Decoded a avut „efectul surprinzător de a reduce la tăcere speculațiile timp de câteva decenii”.
Stonehenge, un observator astronomic?
Hawkins susținea că teoria sa era „prima explicație privind scopul Stonehenge acceptată în mediul academic și publicată în reviste științifice”.
Legătura dintre Stonehenge și solstițiul de vară era cunoscută încă din secolul al XVIII-lea, însă profesorul a dus ideea mai departe. El a propus că monumentul, considerat până atunci un templu dedicat cultului Soarelui, era de fapt un sofisticat „observator astronomic”.
La Observatorul Harvard-Smithsonian din Massachusetts, Hawkins și echipa sa au introdus în calculator datele necesare pentru a determina ce corpuri cerești ar fi fost vizibile de-a lungul fiecărei alinieri existente în momentul construirii monumentului. Rezultatele acestor calcule au stat la baza cărții Stonehenge Decoded.
Multe dintre alinierile de la Stonehenge păreau să indice pozițiile de răsărit și apus ale Soarelui și Lunii.
„Stonehenge era legat de Soare și de Lună la fel de strâns cum sunt mareele. Era un observator astronomic. Și încă unul foarte bun”, afirma Hawkins.
Profesorul spunea că marcarea pozițiilor Soarelui la mijlocul iernii și la echinocții era „ceva firesc de așteptat”, însă observațiile legate de Lună reprezentau adevărata surpriză.
„Luna este mult mai dificil de observat, pentru că își schimbă poziția într-un mod mult mai complicat decât Soarele.”
Criticile teoriei
Hawkins era convins că scopul Stonehenge devenise clar. „Nu poate exista nicio dispută dacă a fost templu sau observator. A fost ambele, pentru că Soarele și Luna erau zei în acea perioadă.”
Investigațiile desfășurate după anii 1960 au pus sub semnul întrebării concluziile lui Hawkins.
„Astăzi este o teorie moartă, aruncată în coșul plin cu atâtea alte teorii abandonate despre Stonehenge”, spune profesorul Michael Parker Pearson, coordonatorul unui studiu de referință care a schimbat înțelegerea modernă a monumentului.
Potrivit acestuia, ideea unui „computer pentru eclipse” era „o metaforă la modă pentru acea perioadă, dar complet nepotrivită pentru a înțelege Stonehenge”.
Parker Pearson, profesor la Institutul de Arheologie al University College London, explică pentru BBC că Hawkins considera monumentul rezultatul unei singure construcții integrate, însă cercetările actuale arată altceva.
„Știm acum că Stonehenge a fost construit într-o succesiune foarte diferită, în mai multe etape, de-a lungul unei perioade de peste 1.500 de ani.”
El adaugă că orientările către solstiții și către pozițiile extreme ale Lunii nu sunt, de fapt, suficient de precise.
„Ele se încadrează într-o marjă de unul sau două grade. Așadar, Stonehenge nu a fost niciodată un instrument pentru măsurarea timpului, ci mai degrabă un monument care celebra anumite mișcări ale Soarelui și Lunii.”
Totuși, Parker Pearson precizează că există dovezi potrivit cărora, în Britania, oamenii urmăreau și probabil preziceau eclipsele de Lună încă din jurul anului 1000 î.Hr.
„Însă asta se întâmpla la 1.500–2.000 de ani după perioada de maximă importanță a Stonehenge.”