Obezitatea și supraponderalitatea costă economiile europene miliarde de euro în fiecare an. Povara este echivalentă cu ceea ce unele țări cheltuiesc pe locuințe sau pe apărare, arată un raport al industriei farmaceutice, scrie Euronews.
Dincolo de efectele asupra sănătății, obezitatea și indicele de masă corporală (IMC) ridicat reprezintă o povară tot mai mare pentru economiile europene. Acestea generează anual costuri directe și indirecte de miliarde de euro, arată un nou raport al industriei farmaceutice.
Costurile totale anuale reprezintă între 0,7% și 1,4% din PIB-ul național în Germania, Franța, Italia, Spania, Irlanda, Grecia, România și Regatul Unit. Acestea sunt țările analizate în studiul realizat de Office of Health Economics (OHE) pentru EFPIA, organizația de lobby a industriei farmaceutice.
„Combaterea obezității este vitală pentru protejarea sănătății și bunăstării cetățenilor, pentru apărarea sistemelor noastre de sănătate europene și pentru asigurarea unei creșteri sustenabile în Europa”, a declarat Nathalie Moll, directorul general al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA), care a finanțat raportul.
În 2024, 26% dintre adulții din Europa sufereau de obezitate, definită ca un indice de masă corporală de 30 sau mai mult. Alți 30% erau supraponderali, iar situația ar urma să se agraveze. Se estimează că, până în 2035, jumătate din populația adultă a lumii va fi supraponderală sau obeză.
În Europa, prevalența supraponderalității și a obezității la adulți a crescut cu 22% față de nivelul din 1990, iar obezitatea, luată separat, a crescut cu peste 75%.
Cât cheltuiesc țările?
Atât obezitatea, cât și supraponderalitatea au un cost ridicat în toată Europa. Raportul arată că povara economică a IMC-ului ridicat, ca pondere din PIB, este comparabilă cu ceea ce unele țări cheltuiesc pe locuințe și apărare, dacă este pusă alături de alte domenii majore ale cheltuielilor publice.
Povara economică anuală estimată variază de la 2,5 miliarde de euro în România la 55,2 miliarde de euro în Germania. În Regatul Unit, costurile economice totale anuale ajung la 43,2 miliarde de euro, iar Spania, Italia și Franța suportă fiecare costuri de aproximativ 20 de miliarde de euro.
Ca procent din PIB, costurile atribuite IMC-ului ridicat variază de la 0,7% în România la 1,4% în Grecia și Regatul Unit.
În Germania (1,3%), Spania (1,2%) și Irlanda (1,1%), ponderea din economia națională atribuită IMC-ului ridicat depășește cheltuielile pentru apărare ale acestor țări.
Asta înseamnă costuri pe cap de locuitor cuprinse între 131 de euro pentru fiecare român și 662 de euro pentru fiecare german.
O combinație de costuri directe și indirecte
Doar în cele opt țări analizate, obezitatea și supraponderalitatea sunt asociate cu 278.000 de decese și cu pierderea a 8 milioane de ani de viață sănătoasă.
Pe lângă faptul că este o problemă de sănătate în sine, obezitatea este și un factor de risc pentru bolile netransmisibile. Printre acestea se numără diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, boala ficatului gras, cancerele, afecțiunile neurologice, bolile respiratorii cronice și tulburările digestive.
Costurile generate de aceste afecțiuni, numite și „costuri directe”, au ajuns la 100,4 miliarde de euro, cea mai mare parte revenind Germaniei, cu 30 de miliarde de euro.
Raportul a identificat însă și o parte substanțială de costuri legate indirect de aceste afecțiuni, așa-numitele „costuri indirecte”. Acestea includ pierderile cauzate de absenteism, inactivitate economică, îngrijirea informală și decesele premature.
Ce se poate face?
Concluziile raportului arată că abordările folosite până acum în prevenție și tratament „nu au avut impactul dorit”.
„Este nevoie urgentă de o schimbare în modul în care obezitatea este percepută, prevenită, diagnosticată și tratată, pentru a îmbunătăți rezultatele, a reduce povara costurilor asupra serviciilor de sănătate și a stimula productivitatea economică și reziliența societății”, a spus Moll.
Raportul face o serie de recomandări pentru a răspunde provocărilor economice și de sănătate generate de obezitate și de IMC-ul ridicat. Acestea merg de la recunoașterea obezității ca boală, nu doar ca factor de risc, până la îmbunătățirea accesului la prevenție și tratament.