Sfântul Ilie, sărbătorit pe 20 iulie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul ortodox. Considerat stăpânul furtunilor, al tunetelor și al ploilor, Sfântul Ilie Tesviteanul este văzut ca un protector al agricultorilor, dar și un pedepsitor al forțelor răului. În tradiția creștin-ortodoxă și în credințele populare, el călătorește pe cer cu un car de foc, ale cărui roți produc tunetele, iar biciul de flăcări alungă diavolii.
Cine a fost Sfântul Ilie. Semnificația sărbătorii de pe 20 iulie
Sfântul Ilie a trăit în timpul domniei lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reşedinţa în ţinutul Samariei. Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.
"Sfântul Ilie, auzind şi văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israil - împăraţii petrecând în păgânătate, judecătorii şi cei mari făcând nedreptăţi, popoarele slujind urâciunilor idoleşti, fără frică şi fără teamă de Dumnezeu, tăvălindu-se în necurăţie şi aducând pe fiii lor ca jertfă diavolilor; iar adevăraţii cinstitori de Dumnezeu se primejduiau în strâmtorare şi în prigonire, necăjindu-se şi dându-se la moarte -, îl durea foarte tare inima şi se tânguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omeneşti, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepţilor. El se mâhnea mai vârtos pentru necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioşi, se întrista şi se umplea de râvnă pentru toate câte vedea". (Vieţile Sfinţilor)
Deci, prorocul lui Dumnezeu Ilie a mers la Ahab, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, spre a-l mustra pentru rătăcire, că, părăsind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor şi pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare.
Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie spune: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!" (3 Rg 17;1).
Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.
Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: "Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier" (Deuteronomul, 28 - 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.
După trei ani şi jumătate, regele şi prorocii săi cei mincinoşi şi slugile lor împreună cu mult popor erau în muntele Carmel, acolo unde a venit însuşi Ilie râvnitorul către Dumnezeu.
"Până când veţi şchiopăta voi de amândouă picioarele?", întreabă Sfântul Ilie mulţimile adunate pe muntele Carmelului: "Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el", le spune israeliţilor, mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor.
Şi a zis Ilie către popor: "Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci şi prooroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu".
Când Dumnezeu a primit jertfa adusă de Prorocul Ilie şi a căzut foc din cer "şi a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, ţărâna şi apa care erau în groapă", popoarele, văzând aceasta, au căzut cu feţele la pământ, strigând: "Cu adevărat Acesta este Unul Dumnezeu şi nu este altul afară de El".
Sfântul Ilie le-a zis atunci: "Prindeţi pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înşii. Oamenii au prins pe toţi prorocii mincinoşi şi Sfântul Ilie i-a dus la râul Chişon, care curgea şi acolo i-a junghiat cu mâna sa; iar necuratele lor stârvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pământul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de mirosul lor". (Vieţile Sfinţilor)
Rugându-se apoi, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. El este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.
"El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului şi cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei va pătimi în acel timp de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan. De atunci încolo se va învrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar ca şi mucenic în ceata sfinţilor, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie
Una dintre cele mai respectate reguli este aceea de a nu lucra în această zi. Oamenii din mediul rural evită muncile agricole sau casnice pentru a nu atrage fulgerele sau grindina asupra recoltelor. Se spune că cine lucrează de Sfântul Ilie riscă să piardă totul din cauza vremii năprasnice.
De asemenea, este interzis să se mănânce mere, deoarece Sfântul ar putea trimite grindină de mărimea fructelor consumate.
Femeile merg la biserică cu busuioc proaspăt cules dimineața devreme, plante de leac (pelin, cimbrișor, sunătoare) care sunt sfințite și apoi folosite pentru vindecări sau protecție. Cenușa de busuioc ars este folosită în scopuri terapeutice, mai ales pentru afecțiuni ale copiilor.
O tradiție frumoasă este pomana pentru sufletele morților. Se dau mere, miere nouă („miera de Sfântul Ilie”) sau alte roade ale pământului. Apicultorii deschid stupii și stropesc cu agheasmă pentru protecție.
În unele zone, fetele obișnuiau, în ajun, ritualuri cu cânepă pentru a afla cum va fi viitorul soț.
Dacă plouă de Sfântul Ilie, se consideră semn de an roditor.