În căutarea unei noi aventuri, Craig Munns s-a întors la școală. Acum, la 65 de ani, își petrece zilele studiind forme de viață dispărute de milioane de ani.
Craig Munns are pe birou un model mare de T-rex. L-a primit odată cu un abonament la o revistă, în urmă cu două decenii. Într-o zi, acum câțiva ani, stătea în biroul său – plin de cărți, bilețele galbene lipite peste tot și postere care arătau evoluția vieții de la celule simple până la organisme complexe – și s-a întrebat: „Ce urmează să fac cu viața mea?” Privirea i-a căzut pe modelul de T-rex, scrie The Guardian.
Munns tocmai se angajase la biblioteca publică din Canberra, dar îl deranjase mereu faptul că nu urmase o facultate. După ce terminase școala în Sydney, Australia, începuse direct să lucreze ca stagiar în electronică. Așa că a decis să se înscrie la facultate ca student cu frecvență redusă. A absolvit la 62 de ani, cu diplomă de onoare în paleontologie la Universitatea New England din Armidale, statul New South Wales.
Acum are 65 de ani și lucrează la Geoscience Australia, o agenție guvernamentală care desfășoară cercetări geologice. Sarcina sa principală este monitorizarea depozitelor minerale, dar devine cu adevărat entuziasmat când vorbește despre lucrarea de paleontologie la care lucrează.
Studiul se concentrează pe două carote de foraj – tuburi lungi de rocă – extrase la est de Alice Springs în anii ’90, în timpul unor căutări de minerale, și care au rămas de atunci depozitate fără să fie analizate.
„Pe mine mă interesează animalele care se află acolo”, spune el. „Ceea ce fac este să analizez biostratigrafia – adică organismele găsite în fiecare strat de rocă și modul în care speciile evoluează de la un strat la altul”. Apoi își explică metoda: „Tai carota astfel încât să se desfacă pe liniile unde ar putea apărea o fosilă”.
În ciuda modelului de T-rex de pe birou, dinozaurii nu sunt pasiunea lui Munns.
„Eu sunt mai degrabă un tip al nevertebratelor”, spune el. „Viermi, insecte, homari…”
Într-un apel video cu jurnalistul The Guardian, Munns ridică spre cameră ceea ce pare o bucată de rocă gri. De fapt, este un trilobit vechi de aproximativ 500 de milioane de ani, care obișnuia să se strângă într-o bilă pentru a se apăra.
„Acesta are cam 30 de picioare și ochii în partea de sus a capului. Trăia în nămol și putea să vadă afară. Asta e fascinant la nevertebrate”, spune el. „Structura corpului lor este flexibilă”.
Această „flexibilitate a vieții” este ceea ce îl fascinează cel mai mult pe Munns. „Cum reușește o formă de viață să facă față anumitor presiuni. Până la urmă, așa funcționează viața”.
Biografia lui Munns are, de altfel, atât de multe straturi și forme de viață diferite încât seamănă puțin cu carotele de rocă pe care le studiază.
După scurta perioadă ca tehnician în electronică, a trecut în ingineria calculatoarelor la sfârșitul anilor ’80. A urmat un job în suport tehnic pentru o companie multinațională, apoi vânzări, apoi a predat cursuri pentru adulți. La 40 de ani și-a deschis propria afacere în Canberra: consultant în vânzări de computere.
După 12 ani a vândut compania și a acceptat postul de la bibliotecă – o schimbare majoră de ritm și o scădere considerabilă a veniturilor – în timp ce urma și studiile universitare.
Nu l-a frustrat nivelul mai mic de venit și responsabilitate?
„Nu prea gândesc lucrurile așa. Era pur și simplu următorul meu pas”, spune el. „O experiență nouă, o aventură nouă. Mă arunc în ea. Așa fac cu toate lucrurile mele – le încerc”. Cu salariul soției, au reușit să se descurce financiar.
Munca la bibliotecă a fost pentru el o experiență de învățare. „Mi-a arătat o parte mai mare din public, toate tipurile de oameni care treceau pe acolo. Și m-a ajutat să înțeleg că pot ajuta pe oricine”. A organizat sesiuni de poezii și cântece pentru copii și i-a ajutat pe cei care nu vorbeau engleza să acceseze servicii de traducere.
„Mi-a plăcut enorm”, spune el. „Întotdeauna sunt interesat să-mi lărgesc orizonturile și să înțeleg mai bine lucrurile care mă fascinează”.
Și Munns a trebuit să se adapteze destul de mult. Articolul de biostratigrafie la care lucrează acum este unul început în timpul studiilor, pe care l-a finalizat într-o perioadă plină de evenimente traumatice. Ambii săi părinți au murit, apoi a venit pandemia de Covid, iar după aceea a fost lovit de o mașină în timp ce mergea cu bicicleta și și-a fracturat ambele brațe.
Pentru următorul job, spune că și-ar dori să lucreze în paleontologie evolutivă.
„Nu înțeleg ideea asta de pensionare. Nu are niciun sens pentru mine. De ce aș face asta? Cred că e mai degrabă o convenție culturală. Se așteaptă de la tine să te pensionezi, așa că o faci”, crede el.
Ca paleontolog, nu vrea să fie blocat într-un subsol, păzind fosilele ca pe niște obiecte de muzeu.
„Eu vreau să studiez schimbările care pot apărea în toate lucrurile”, adaugă Munns.