Românii pot dona pături și prosoape pe care nu le mai folosesc, pentru animăluțe: În București și Ilfov se pot aduce personal
Publicat acum 14 ore si 27 minute
Departamentul pentru Pește și Vânat din Idaho (Idaho Department of Fish and Game) a eutanasiat recent un pui de căprioară, după ce a descoperit că fusese domesticit de o familie din zonă, scrie East Idaho News.
Când vezi un pui de animal singur pe marginea drumului, e ușor să te lași înduioșat, iar dorința de a-l ajuta luându-l acasă ține de natura umană.
Potrivit autorităților, însă, un astfel de gest poate fi periculos atât pentru om, cât și pentru animal.
În iunie, un bărbat din zonă se îndrepta spre locul de muncă, în Rigby, când a văzut un pui de căprioară întins, singur, pe marginea drumului.
„A văzut ceva pe marginea drumului și era cât pe ce să-l lovească”, povestește Camille Ramage, fiica bărbatului. „Era ca un pui de căprioară nou-născut, poate născut chiar în ziua aceea sau cu câteva zile înainte”.
Potrivit lui Ramage, tatăl ei a stat lângă animal mai bine de o oră, sperând că mama se va întoarce după el.
„A luat chiar puiul în brațe, ca să scoată sunete și să-și cheme mama”, spune Ramage. „Mama n-a mai venit, așa că l-a adus acasă”.
În următoarele patru luni, familia a avut grijă de pui, fără să știe că legea din Idaho interzice ținerea în casă a oricărui animal sălbatic din categoria vânatului mare fără o licență sau un permis aprobat.
„Nicio persoană nu are voie să înmulțească sau să țină în captivitate vreo specie de vânat mare care trăiește în stare sălbatică în acest stat, decât dacă i s-a eliberat o licență sau un permis de către director, în condițiile prevăzute în continuare”, se arată în Codul statului Idaho.
Membrii familiei s-au atașat de animal: se jucau cu el, îl hrăneau cu biberonul și se obișnuiseră să-l aibă în preajmă.
„Ne atașaserăm de pui, dar scopul final era să-l eliberăm în sălbăticie”, spune Ramage. „(Tatăl ei) are căprioare pe proprietate tot timpul, mănâncă din livada lui și așa mai departe”.
Potrivit lui Ramage, tatăl ei voia să se asigure că puiul este sănătos înainte de a-l elibera. Din păcate, spun autoritățile, animalele sălbatice pot deveni agresive după ce sunt domesticite de oameni și pot fi respinse de celelalte animale.
„Problema cu căprioarele obișnuite cu oamenii este că reprezintă, de fapt, un pericol”, spune Spencer Wesche, ofițer regional pentru conservare în cadrul Idaho Fish and Game. „Mai ales pe măsură ce cresc și se dezvoltă. Am avut chiar mai multe incidente, inclusiv în sud-estul statului Idaho, în care căprioare care fuseseră domesticite au fugărit sau chiar au atacat oameni, pentru că pur și simplu nu au frica firească pe care o au celelalte căprioare”.
În urmă cu puțin peste o săptămână, ofițerii au fost trimiși la locuința familiei, după ce au primit un pont prin linia telefonică Citizens Against Poaching, dedicată semnalării braconajului.
Un ofițer a trecut cu mașina pe lângă casă, a văzut puiul într-un țarc și s-a oprit să vorbească cu familia.
„Au stat acolo și l-au urmărit o vreme, la casa tatălui meu”, spune Ramage. „Știu că nu avem voie să domesticim animale sălbatice și toate cele, dar era un pui și nu aveam de gând să las un pui să moară”.
Potrivit lui Wesche, acest sentiment nu este neobișnuit, dar, din păcate, de cele mai multe ori este mai sigur ca animalul să fie lăsat în pace, iar natura să-și urmeze cursul.
„Știu că e greu să-i vezi fără mamă, pe marginea drumului, poate fi foarte greu, te înduioșează”, spune Wesche. „Dar trebuie să le dăm șansa să se dezvolte în sălbăticie”.
Un animal sălbatic domesticit devine adesea agresiv și, odată obișnuit cu oamenii, nu mai poate trăi alături de celelalte animale din natură.
„Când sunt mici, nu pare că ar putea reprezenta vreun pericol pentru tine”, spune Wesche. „Dar căprioarele au copite foarte ascuțite, iar dacă e un mascul, îi cresc coarne. Și, pe măsură ce îmbătrânesc, încep să caute oamenii și să aibă astfel de interacțiuni. Încep să dea semne de agresivitate și pot face cu adevărat rău”.
Ramage spune că familia ei a fost traumatizată când a văzut cum ofițerii iau animalul de acasă, iar la început nu a știut ce se va întâmpla cu el.
Potrivit lui Wesche, familia nu a fost sancționată, iar ofițerii au putut discuta cu membrii ei despre circumstanțele cazului.
Ofițerii ar fi analizat mai multe variante pentru a gestiona cât mai bine situația, dar, în cele din urmă, au decis că, din cauza perioadei lungi în care animalul a fost domesticit și a cât de obișnuit era cu oamenii, eutanasierea era cea mai sigură opțiune.
„Trebuie să luăm decizii și în interesul siguranței publice și al gestionării resurselor”, spune Wesche. „E greu și pentru noi, nu doar pentru familie și pentru oameni, evident, care se atașează de aceste animăluțe… noi prețuim fauna sălbatică. Încercăm să ne uităm și la alte variante, dar pentru căprioarele domesticite sau obișnuite cu oamenii pur și simplu nu există prea multe opțiuni”.
Dacă dați peste un pui de animal sălbatic care pare singur, Wesche recomandă să nu-l atingeți, ci să-i faceți o fotografie și să sunați la cel mai apropiat birou Fish and Game.
„Cu cât aflăm mai repede de un astfel de caz, când animalul e pe marginea drumului și ar putea ajunge în trafic, poate venim și îl mutăm în zona de luncă a râului sau ceva de genul ăsta”, spune Wesche. „Doar asigurați-vă că lăsăm fauna sălbatică în pace și că sunați la instituția potrivită ca să discutați despre asta”.