Școala de Vară organizată de 5 colegii de geodezie din Italia și de Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara le-a dat șansa celor 40 de cursanți din 14 țări să pună tehnologia ultramodernă în slujba reconstituirii istoriei. „Viitorul are inima în trecut” a fost sloganul celei de a 17-a ediții și a realizat și o punte spectaculoasă între două situri UNESCO de referință din România și Italia.
Două săptămâni, două situri unice în lume, două țări, 2000 de ani distanță. Aceasta a fost provocarea spectaculoasă pe care organizatorii școlii de vară dedicată patrimoniului și moștenirii culturale, inițiată de specialiști în fotometrie și geodezie din Italia, alături de Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I”, din Timișoara au pus-o în fața zecilor de studenți și cercetători din 14 țări de pe 4 continente. Cursul a început cu studii aplicate în orașe din Italia, culminând cu cercetări pe monumentele din orașul îngropat sub lava „Vezuviului”, Pompei.
„Sunt onorat să mă aflu în acest loc, la Sarmizegetusa Regia, în cadrul celei de-a 17-a ediții a școlii internaționale de vară de pregătire, organizată de la Napoli, mai exact de la Pompei. Și nu întâmplător am ales Pompei, pentru că tema din acest an este arheologia, respectiv documentarea siturilor arheologice. Am decis, împreună cu alți profesori și experți în arheologie, că era important să facem această legătură.
Pompei a creat o punte către acest sit, Sarmizegetusa, aflată în patrimoniul UNESCO, și, în opinia mea, este important să folosim noile tehnologii pentru a obține vizualizări prin stereofotogrammetrie, scanare 3D și realitate virtuală”, a spus Pietro Grimaldi, profesor la Universitatea Bari.
Pentru studenți, experiența a fost foarte instructivă. Ei au parcurs această punte între Pompei și Sarmizegetusa dar și distanța în timp de peste două milenii.
„Sunt din Arabia Saudită, iar acest lucru înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că suntem înconjurați de istorie, de clădiri istorice și de numeroase povești pe care le-am învățat. Vom afla cum se scanează cu laser un asemenea loc și cum poate fi folosită tehnologia alături de istoria veche”, a spus un student.
„În țara mea am studiat urbanismul, și de aceea am vrut să văd cum arătau orașele antice, cum trăiau oamenii, cum își planificau viața din acea perioadă până astăzi, totul a fost extrem de impresionant. Le mulțumesc UNESCO, Italiei și guvernului României, pentru că protejează foarte bine această cultură. Astfel înțelegem și cunoaștem trecutul nostru și putem să ne planificăm mai bine viitorul. Pentru mine este impresionant și sunt multe lucruri de învățat”, a explicat și o studentă.
Chiar dacă tehnologia ne dă, astăzi, șansa de a reclădi virtual monumente sau situri distruse, de a vizita în proiecții digitale obiective îndepărtate, explorarea și descoperirea prin contact direct rămân cel mai mare câștig pe care îl putem adăuga vieții și educației noastre.