Pe fondul fluctuațiilor puternice ale nivelului tarifelor vamale și al impactului acestora asupra economiei europene din ultimele luni, Euronews Business analizează cum ar putea fi afectată ocuparea forței de muncă pe continent.
Multă atenție a fost acordată modului în care tarifele de import impuse de SUA ar putea lovi industriile și giganții corporativi europeni, în contextul în care relația comercială transatlantică, cândva solidă, traversează una dintre cele mai mari provocări din epoca modernă.
Un aspect trecut în mare parte cu vederea – soarta angajaților – ar putea fi însă la fel de afectat. Instabilitatea economică din UE riscă să ducă la reducerea ofertelor de muncă și la slăbirea siguranței locului de muncă.
Rata posturilor vacante
Un indicator important al sănătății pieței muncii este rata apariției posturilor vacante, care reflectă nivelul de încredere al companiilor.
Când sunt multe locuri disponibile, firmele se arată optimiste și pregătite să angajeze. Când acestea încep să dispară, înseamnă de obicei că angajatorii devin precauți. Dacă posturile vacante cresc în timp ce șomajul este scăzut, angajații au mai multe opțiuni și putere de negociere. Dar când ofertele scad, e de multe ori primul semnal că piața muncii încetinește.
De regulă, angajatorii opresc angajările cu mult înainte de a trece la concedieri, motiv pentru care rata posturilor vacante este un indiciu timpuriu important. Iar în prezent, datele arată riscuri la orizont.
Potrivit datelor Comisiei Europene pentru primul trimestru, publicate în iunie, rata posturilor vacante în zona euro a scăzut la 2,4%, față de 2,5% în ultimul trimestru din 2024. Comparativ cu primul trimestru din 2024, scăderea este mai mare – atunci rata era de 2,9%.
Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în Germania, Grecia, Austria și Suedia, semn că angajatorii sunt tot mai reticenți să facă noi angajări. Pentru angajați, o rată mai mică a posturilor vacante înseamnă mai puține oportunități de schimbare a locului de muncă, mai puțină putere de negociere pentru salarii mai mari și o perioadă mai lungă de așteptare pentru reintrarea pe piața muncii după o concediere.
Dacă această tendință continuă în 2025, până la finalul anului angajații ar putea ajunge într-o poziție de negociere mult mai slabă.
Ore lucrate și ore suplimentare
Un alt indicator esențial este reducerea orelor de lucru sau a schimburilor – măsură luată adesea înainte de concedieri sau înghețarea angajărilor. Și orele suplimentare scad atunci când angajatorii reduc activitatea din cauza cererii mai mici sau a lipsei de materii prime.
În UE, în 2024, persoanele cu vârsta între 20 și 64 de ani au lucrat în medie 36 de ore pe săptămână, incluzând angajații full-time și part-time. Grecia a avut cea mai lungă săptămână de lucru (39,8 ore), urmată de Bulgaria (39), Polonia (38,9) și România (38,8).
La polul opus, Olanda a avut cea mai scurtă săptămână de lucru (32,1 ore), urmată de Austria, Germania și Danemarca (33,9 ore fiecare).
În primul trimestru din 2025, numărul de ore lucrate a scăzut cu 0,3% atât în zona euro, cât și în UE, comparativ cu trimestrul precedent, potrivit Eurostat. Față de aceeași perioadă a anului trecut, orele lucrate au crescut cu 0,1% în zona euro și au scăzut cu 0,2% în UE.
Reducerea orelor nu înseamnă doar mai mult timp liber, ci de multe ori și venituri și beneficii mai mici, mai ales pentru angajații plătiți la oră. Dacă tendința continuă, efectele se vor resimți mai rapid în rândul gospodăriilor cu venituri mici și medii, deja afectate de costurile ridicate ale vieții.
Chiar dacă nivelul ocupării rămâne stabil, subocuparea – când oamenii au un loc de muncă, dar nu primesc suficiente ore – poate crește. În primul trimestru din 2025, 10,9% din forța de muncă extinsă a UE era subutilizată, adică aproximativ 23,6 milioane de persoane.
Drepturile muncii
Garanțiile instituționale pentru protecția angajaților din Europa se erodează, ceea ce este îngrijorător în contextul șocurilor economice pe care tarifele le-ar putea provoca.
Indicele Drepturilor Muncii 2024 evidențiază lacunele legislative privind libertatea de asociere, securitatea locului de muncă sau responsabilitățile familiale, folosind un sistem de punctaj de la 0 la 100.
Norvegia, Suedia, Finlanda, Franța și Italia au obținut 94 de puncte, în timp ce Germania și Marea Britanie au avut 88,5, respectiv 88.
Chiar dacă multe state membre UE au scoruri ridicate pe hârtie, există în continuare lipsuri în protecția împotriva concedierilor abuzive sau în tratamentul egal al angajaților cu forme de muncă atipice.
Raportul ITUC Global Rights Index 2025 arată cum aceste lipsuri legale se reflectă în realitate, monitorizând anual restricțiile privind greva, formarea sindicatelor și accesul la justiție. Europa a înregistrat în 2025 cel mai slab scor mediu din istorie – 2,78, față de 2,73 în 2024 și 2,56 în 2023.
„Europa a continuat o deteriorare rapidă de la 1,84 în 2014 - cel mai mare declin din orice regiune a lumii în ultimii 10 ani”, arată raportul ITUC.
Conform indexului, „aproape trei sferturi dintre țările europene au încălcat dreptul la grevă, iar aproape o treime au arestat sau reținut muncitori. Peste jumătate au refuzat sau restricționat accesul la justiție - o creștere semnificativă față de 32% în 2024.”
Ce înseamnă toate acestea
Semnalele economice privind încetinirea pieței muncii – scăderea ratelor posturilor vacante, reducerea orelor de lucru și creșterea subocupării – indică faptul că angajații vor avea mai puțină putere să se protejeze exact în momentul în care locurile de muncă și veniturile lor sunt sub presiune.
Cu alte cuvinte, tarifele și alte șocuri comerciale ar putea lovi mult mai dur în 2025, nu doar pentru că economia încetinește, ci și pentru că mecanismele instituționale care protejau forța de muncă se erodează simultan.
Cu primele semne de avertizare deja vizibile, următoarele trimestre vor arăta dacă aceste schimbări sunt doar turbulențe temporare sau începutul unei recesiuni mai profunde pentru forța de muncă europeană.
Dacă presiunea tarifelor și erodarea drepturilor persistă, costul nu se va măsura doar în locuri de muncă pierdute, ci și în deteriorarea durabilă a puterii de negociere a angajaților pentru anii ce urmează.
Ştiri video recomandate
