Înainte nu oricine îşi permitea să zboare cu avionul dintr-un loc în altul. Călătoria cu avionul era un lux. Însă cum cererea declanşează oferta, pe piaţă au apărut companiile low-cost, care au redus foarte mult preţul biletelor de zbor, pentru ca aproape oricine să îşi permită o călătorie cu avionul.
Jurnaliştii de la BBC au luat în "studiu" două mari companii low-cost: Ryanair şi EasyJet şi le-au comparat evoluţia.
Iniţial, cei de la Ryanair făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a satisface nevoile călătorilor în materie de confort. "Dacă o cursă era anulată, le ofeream călătorilor apă şi mâncare. Dar am observat că acest lucru aduce numeroase minusuri la bugetul companiei noastre, şi asta pentru că pe lângă călătorii noştri, afectaţi de anularea zborului, mai veneau şi alţi călători pentru a primi mâncare şi băutură gratis. Aşa se face că bugetul a suferit pierderi foarte mari", a declarat Charlie Clifton, fostul şef al operatiunilor de la sol, până în 2002.
Generozitatea Ryanair a durat doar la începuturile sale, în anii ’80. Staff-ul şi clientii erau fericiţi, însă compania pierdea bani.
Aşa că fondatorul, Tony Ryan a vrut să salveze compania, şi l-a trimis pe contabilul său să înveţe de la americani. Nou-lansata companie low-cost Southwest Airlines din Texas, SUA avea să fie exemplu pentru RyanAir.
Astfel, au fost reduse drastic costurile în ceea ce priveşte "răsfăţul" clienţilor, personalul de zbor a efectuat mai multe curse pe perioada unei zile, iar aterizarea pe aeroporturi de mici dimensiuni le-a permis patronilor companiei să negocieze altfel tarifele de "găzduire".
Tot americanii de la SouthWest Airlines au servit drept exemplu şi pentru EasyJet. Fondatorul companiei, un tânăr de numai 28 de ani, care a preluat afacerea de la tatăl său, a ales să introducă ceva nou pe piaţă: un callcenter, deschis 24/7, care să preia direct legătura cu clienţii.
Însă restricţiile în companiile low-cost merg la extrem. La RyanAir staff-ului îi este interzis să cumpere produse de birotică pentru că oricum "hârtii şi pixuri găsiţi în camerele de hotel", spune CEO-ul O'Leary.
Deşi confortul nu este una din priorităţile companiilor low-cost, siguranţa călătorilor ar trebui să fie pe primul loc. Aşa că, sperăm, că din dorinţa de a face profit, aeronavele nu sunt uzate la maximum, reducând siguranţa transportului.
Aşa că fondatorul, Tony Ryan a vrut să salveze compania, şi l-a trimis pe contabilul său să înveţe de la americani. Nou-lansata companie low-cost Southwest Airlines din Texas, SUA avea să fie exemplu pentru RyanAir.
Astfel, au fost reduse drastic costurile în ceea ce priveşte "răsfăţul" clienţilor, personalul de zbor a efectuat mai multe curse pe perioada unei zile, iar aterizarea pe aeroporturi de mici dimensiuni le-a permis patronilor companiei să negocieze altfel tarifele de "găzduire".
Tot americanii de la SouthWest Airlines au servit drept exemplu şi pentru EasyJet. Fondatorul companiei, un tânăr de numai 28 de ani, care a preluat afacerea de la tatăl său, a ales să introducă ceva nou pe piaţă: un callcenter, deschis 24/7, care să preia direct legătura cu clienţii.
Însă restricţiile în companiile low-cost merg la extrem. La RyanAir staff-ului îi este interzis să cumpere produse de birotică pentru că oricum "hârtii şi pixuri găsiţi în camerele de hotel", spune CEO-ul O'Leary.
Deşi confortul nu este una din priorităţile companiilor low-cost, siguranţa călătorilor ar trebui să fie pe primul loc. Aşa că, sperăm, că din dorinţa de a face profit, aeronavele nu sunt uzate la maximum, reducând siguranţa transportului.
