Acestea sunt doar cifrele oficiale. Pentru că realitatea este alta. Femeile nu depun plângere, pentru că ştiu că nu le ajută nimeni, le e frică, se tem pentru copii sau îşi spun "lasă, mâine va fi mai bine".
Familiile lor le spun că nu e nimic dacă mai iau o palmă şi tot aşa, până se ajunge la tragedii. „Pumnul lovește, Indiferența ucide". O campanie semnată de Carmina Pricopie, Maria Coman şi Liviu Dochiţa.
Nu sunt reconstituiri făcute de noi. Sunt imagini dure, imagini reale. Sunt clipurile umilinței, filmate chiar de către agresori. Doar aşa îşi pot domina partenerele. Prin forța fizică şi, apoi, umilindu-le în spaţiul virtual. Cel puţin cele pe care le-ați văzut mai devreme au supraviețuit. Sunt zeci de femei însă care sunt ucise anual de partenerii intimi în România. Şi toate au aproape aceeași poveste. Totul pornește de la prima palmă.
„Psihologic, primele ore după prima palmă sunt decisive pentru următorii 10 ani. Ai tăcut. Sunt şanse mult mai mari ca la următoarea palmă ai să taci și de acolo de la a treia palmă n-ai să mai vorbești niște ani de zile. Drept urmare, după prima palmă vorbeşte cu cineva”, spune Gabriel Diaconu, medic psihiatru.
Zeci de femei sunt ucise în bătaie de partenerii de viaţă
Întrebarea e cu cine trebuie să vorbeşti.
“Sunt femei care vorbesc cu mamele lor. Cred ca e o idee proastă să vorbești cu mama ta când ai primit prima palmă. Nici cu cea mai bună prietenă nu e o idee bună să vorbeşti. Părerea mea este că prima persoană cu care ar trebui să vorbeşti despre prima palmă este cel mai bun prieten al tău. Sau dacă nu ai un prieten, ia un bărbat oarecare de pe stradă şi după prima ta palma , după primele ore în care ai primit-o, un coleg de serviciu, spune-i: azi am primit prima palmă. Şi 99 din 100 de cazuri, bărbatul ăla o să-ţi dea un sfat bun”, a mai spus Gabriel Diaconu, medic psihiatru.
Pentru că nu există doar o palmă. Există prima palmă. Şi după prima palmă, 9 din 10 femei îşi spun că a fost un eveniment izolat. 8 din zece femei, după palmă, au crezut că-l vor schimba pe soţ, pe iubit.
Nu există doar o palmă. Există prima palmă
“7 din 10 au spus, şi asta e o chestie foarte periculoasă, până la urmă ce înseamnă o palmă? Sunt aceleași femei care ajung să fie violentate dramatic, cu coaste rupte, cu zile de spitalizare continua cu mutilare”, mai explică Gabriel Diaconu, medic psihiatru.
Crimele făcute de bărbaţi, în relaţia de cuplu, sunt cercetate, la nivel academic, de 28 de ani în România, de doctor Ecaterina Balica Habil. Şi a înţeles că omorul se poate preveni.
“Este foarte greu să convingi chiar şi comunitatea academică din România că se poate preveni omorul. Există omoruri care pot fi prevenite, omoruri care nu pot fi prevenite. Am studiat mai mult în ultimii ani femicidul, adică uciderea cu intenție a unei femei în general, în special m-am ocupat de omorul asupra partenerei intime, adică soţul care-şi ucide soţia. Aici se poate interveni şi se poate preveni acest tip de omor”, spune dr.Ecaterina Balica Habil, cercetător ştiinţific Institut de sociologie, Academia Română.
Liliana Faur nu a avut nicio șansă. După zeci de ani de abuzuri fizice, psihice, sexuale şi emoționale, femeia a fost ucisă cu știința autorităţilor. Cu știința poliţiei, a judecătorilor, a procurorilor, a protecției sociale. Cu îngăduința tuturor. Cazul Lilianei este cel mai recent omor care ar fi putut fi prevenit.
Reporter: Putea fi salvată această viaţă?
„Cred că da. Se putea încerca să fie salvată. Doamna, da. Şi alte doamne. Pentru ca nu trebuia să se ajungă la 10 ordine de protecţie", spune dr.Ecaterina Balica Habil, cercetător științific.
Omorul comis de partenerul intim asupra unei femei poate fi prevenit
Tocmai pentru a salva următoarele femei ca Liliana a luat ființa Observatorul Român pentru Analiza şi Prevenirea Omorurilor. Este un proiect de cercetare al Academiei Române, în parteneriat Serviciului Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei.
“Pentru mine important e să previi un omor. Dacă reușim să prevenim un omor, să nu aibă loc un omor, este foarte important.Cadrul legislativ ar exista. Poliţistul poate să dea ordin de restricție. Cred ca şi parchetul încearcă să facă ceva mai mult. Cumva victima trebuie protejată. Dacă prin ordinul de protecţie agresorul nu a înţeles, atunci trebuie să iei o măsură mai dură ca să-şi schimbe comportamentul.Trebuie să facem o strategie de prevenire complexă şi care să țintească factorii de risc.
Trebuie făcute studii pe un număr mai mare de agresori, cu specialişti veniți din mai multe domenii. Eu sunt sociolog. Trebui să avem în echipă şi psihologi şi legiști şi poliţişti, care lucrează cu cazuri de omor, cu criminali”, a mai explicat dr.Ecaterina Balica Habil, cercetător științific Institut de sociologie, Academia Română.
“Rămăsese cardul domnului la mine în geantă. El a sunat la 112. Mi-a făcut reclamație de furt. A venit Poliţia înapoi în stație unde mă lăsase. M-au dus la secţie. M-au luat la secţie, mi-au controlat geanta, m-au pus să scot toate cele. Toate acestea cu un copil mic în braţe care avea un an la momentul respectiv. Plângea, era obosită, era 9 seara”, spun una din victime.
Ce pățesc multe dintre femei, care îndrăznesc să cheme poliţia, când sunt bătute de iubiţi sau de soţi, vedeţi în episodul următor din campania "Pumnul loveşte, indiferența ucide".
Uitaţi-vă bine! Şi luaţi atitudine. Noi, cu toţii, putem schimba ceva! Dacă sunteţi sau aţi fost într-o situaţie dificilă, dacă vreţi să împărtăşiţi experienţa personală cu alte femei captive în relaţii abuzive, dacă vreţi să semnalaţi ignoranţa autorităţilor sau dimpotrivă, va invitam să ne scrieţi pe adresa noastră de e-mail [email protected].
