La fiecare trei luni un reprezentant al firmei de distribuție a energiei vine și citește contorul. Consumul de energie pe care și-l notează este transmis mai departe către furnizorul de energie care, pe baza lui, calculează cât avem de plată și ne trimite factura.
Sunt, de cele mai multe ori, singurele interacțiuni pe care le avem, ca și consumatori de energie, cu acest domeniu. Pentru a putea gestiona mai bine costurile lunare cu energia, este important să înțelegem ce este în spatele lor.
"Tranziţia energetică afirmă că energia devine un serviciu. Dar, până atunci, va trebui să considerăm că energia este o marfă. Şi practic, ea este tranzacţionată între participanţi la diverse pieţe, ca orice altă marfă. Aşadar, conform legislaţiei specifice de sector, vom identifica producători, transportatori, distribuitori, furnizori, consumatori. Alături de care apar noţiuni noi precum agregatori, furnizori de servicii de consum dispecerizabil şi aşa mai departe.
Ca esenţă, lanţul de valori al energiei electrice e compus din producători, transportatori, distribuitori, furnizori şi operatori de piaţă", a declarat Valeriu Binig, director Departament Reglementări și Antitrust Enel.
Așadar, majoritatea energiei electrice este cumpărată prin platforma OPCOM de la producători. Aici vorbim despre producători de energie din surse regenerabile - parcuri eoliene sau solare, din surse hidro, nucleare, despre centrale pe cărbune sau pe gaz.
Ca să ajungă în casele noastre, energia electrică este preluată de la producători de către transporator și apoi de către distribuitori, respectiv cei care gestionează infrastructura de energie - de la rețele de înaltă, medie și de joasă tensiune, până la stații de transformare și contorul de la ușă.
De ce este important să știți asta? Pentru că fiecare componentă din lanț înseamnă un cost reflectat în factura voastră lunară. Pe lângă energia electrică, furnizorii colectează de la clienți și dau mai departe către alte companii și instituții sume pentru:
- transportul energiei electrice pe liniile electrice cele mai mari (Transelectrica);
- distribuția de energie electrică;
- pentru producătorii care produc în cogenerare, certificate verzi, taxe către stat precum TVA, accize.
"Deocamdată, factura pe care o citeşte fiecare client conţine refernţe la acest lanţ de valori. Începe de la producere, transport, distribuţie, parte de furnizare şi trebuie să mai enunţăm un principiu. Înainte de această criză energetică, repartiţia costurilor era oarecum uniformă între costul energiei en-gros, costurile cu reţelele energetic şi partea de taxe.
În ultima perioadă, din cauza crizei energetice, componenta costului energiei en-gros a crescut foarte mult", a mai explicat Valeriu Binig.
Cu alte cuvinte, pentru un preț mai mic la energie, e nevoie de mai multe capacităti de producție și mai curate: unitățile de producţie de energie din cărbune trebuie înlocuite cu cele din surse mai ieftine, respectiv cu energia produsă pe bază de soare și de vânt. Dar asta ține de statul român și de mediul privat.
În paralel, fiecare consumator are propriile pârghii la îndemână pentru a gestiona mai bine costul facturii lunare.
"Cel mai bine este să ne autocitim contorul şi să trimitem această autocitire către furnizorul nostru de energie electrică sau gaze naturale, tocmai pentru a plăti ceea ce am consumat în acea lună.
În situaţia în care, să spunem că nu suntem atenţi în ceea ce priveşte această citire sau pot apărea greşeli din cauza noastră sau a furnizorului, e foarte important când ne vine factura să ne uităm pe ceea ce înseamnă indexul contorului şi dacă observăm diferenţe foarte mari să sesizăm furnizorul, să facem aceste corecţii astfel încât să plătim ceea ce consumăm", a precizat Dumitru Chisăliţă, expert în energie.
"Din păcate, nu există o reţetă magică. Trebuie să ne luăm timp şi trebuie să citim, cel puţin la începutul perioadei contractuale atunci când suntem gata să ne legăm cu semnătura toate detaliile pe care acel contract le presupune. Mă tem că, odată intrat în contract, va fi mult mai greu să obţinem modificări.
De asemenea, negocierile se fac tot înainte. E foarte bine să ne lăsăm opţiuni de reziliere, astfel încât în momentul în care apar poate alte oferte pe piaţa liberă să putem să trecem de la un furnizor la altul fără ca asta să ne dea foarte multe bătăi de cap", a explicat şi Adrian Măniuţiu, jurnalist şi analist economic.
