Antena 3 Externe AFP: Noul Guvern italian, o formulă îndrăzneaţă şi riscantă

AFP: Noul Guvern italian, o formulă îndrăzneaţă şi riscantă

de G.S.    |    28 Apr 2013   •   09:27
AFP: Noul Guvern italian, o formulă îndrăzneaţă şi riscantă
Sursa foto: Foto: Agerpres/AP
Noul Guvern italian are 21 de membri, între care şapte femei, reunind politicieni din diverse tabere, de la lideri de stânga şi până la protejatul lui Silvio Berlusconi, dar şi un fost prefect de centru şi o activistă feministă din cadrul Partidului Radical, comentează AFP, conform Mediafax.
Această eterogenitate ridică unele întrebări în legătură cu "cea mai mare coeziune", dorită de şeful statului, continuă agenţia, care prezintă câţiva membrii ai noului Executiv.
- Enrico Letta, preşedintele Consiliului, era până acum numărul doi în ierarhia Partidului Pemocrat (PD), un partid care nu a încetat să îl atace pe cel pe care îl consideră cel mai important inamic al său, fostul premier Silvio Berlusconi. Letta, în vârstă de 46 de ani, este unul dintre cei mai tineri lideri din Uniunea Europeană (UE). Un fost creştin-democrat, un catolic moderat, el a ocupat deja o serie de funcţii ministeriale.
- Angelo Alfano, vicepremier şi ministru de Interne, în vârstă de 43 de ani, este unul dintre cei mai loiali politicieni faţă de Silvio Brelusconi, care l-a luat sub protecţia sa, numindu-l secretar al partidului său, Poporul Libertăţii (PdL). Un avocat specializat în dreptul afacerilor, el a fost ministru al Justiţiei în Guvernul Berlusconi, în perioada 2008-2011.
În această calitate, el a iniţiat legea ce îi poartă numele, adoptată la 22 iulie 2008, care acordă o imunitate penală titularilor celor patru cele mai importante funcţii politice, şi anume preşedintelui Republicii, preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Consiliului, pe timpul mandatului. Această lege, menită să îl protejeze pe mentorul său de procese, a fost abrogată în octombrie 2009 ca anticonstituţională.
- Fabrizio Saccomanni, ministru al Economiei şi Finanţelor, în vârstă de 70 de ani, este director general al Băncii Italiei începând din 2006. El şi-a concentrat atenţia asupra şomajului, locurilor de muncă precare ale tinerilor şi problemelor pieţei muncii. În trecut, el a participat la negocieri privind crearea euro şi a contribuit la gestionarea trecerii delicate de la lira italiană la euro. Mai recent, el a denunţat temeri, în opinia sa exagerate, potrivit cărora povara datoriei italiene ar putea conduce la o prăbuşire a zonei euro şi a acuzat agenţii de rating că îşi depăşesc rolul, alimentând în mod inutil angoasele pieţelor.
În perioada 2003-2006, acest economist a fost vicepreşedinte al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), în cadrul căreia s-a ocupat de gestionarea riscurilor, securitatea nucleară şi protecţia mediului.
- Emma Bonino, ministru al Afacerilor Externe, în vârstă de 65 de ani, este o feministă convinsă, o fostă deputată din cadrul Partidului Radical italian, o mică mişcare liberală şi contestatară. Încarcerată timp de trei săptămâni, în 1975, pentru lupta sa în favoarea dreptului la avort, această femeie cu ochi albaştri pătrunzători susţine toate luptele societăţii, pentru legalizarea divorţului, dreptul la obiecţia de conştiinţă, abolirea pedepsei cu moartea sau scoaterea de sub incidenţă penală a drogurilor uşoare, ca marijuana.
Fost comisar european însărcinat cu Ajutorul Umanitar, ea asistă neputincioasă la prăbuşirea Srebreniţei, în Bosnia, "o amintire atroce" spune ea şi alertează opinia publică asupra situaţiei refugiaţilor rwandezi, cu o francheţe pe placul tineretului italian, sătul de partide politice tradiţionale.
- Anna Maria Cancellieri, ministru al Justiţiei, în vârstă de 69 de ani, a fost ministru de Interne în Guvernul lui Mario Monti, care a chemat-o în acest post după ce a ieşit la pensie. Fost prefect, ea este cunoscută pentru lupta împoriva criminalităţii şi infiltrării mafiote, dar şi pentru intransigenţa sa faţă de corupţie sau falimentarea finanţelor locale.
În 2010, ea este numită "comisar extraordinar", un fel de primar interimar, prima dată la Bologna, în partea central-nordică a Italiei, iar a doua oară la Parma, în nord, în urma unor scandaluri care au afectat aceste două oraşe din regiunea Emilia-Romagna.
La Bologna, unde este cunoscută şi ca "doamna de fier cu mănuşi de catifea", activitatea sa este atât de apreciată încât stânga şi dreapta se gândesc la ea pentru o candidatură la funcţia de primar. Însă refuză toate ofertele. "Primar? Niciodată. Şi niciodată în politică. Eu sunt funcţionar de stat", declara ea la vremea respectivă.
 

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close