La patru decenii de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, zona rămâne periculoasă pentru oameni. În schimb, animalele sălbatice au revenit treptat în acest teritoriu părăsit. Pe terenurile contaminate, unde prezența oamenilor este încă riscantă, caii Przewalski trăiesc liberi. Lupii cutreieră acum zona, iar urșii bruni au fost observați din nou după mai bine de un secol. Râșii, elanii, cerbii și chiar câinii care trăiesc în libertate sunt tot mai prezenți acolo, scrie Euronews.
În zona de excludere de la Cernobîl, caii Przewalski, de culoarea nisipului, pasc pe întinderi vaste, într-un teritoriu afectat de radiații și aproape lipsit de activitate umană.
În 26 aprilie 1986, o explozie la centrala nucleară din Ucraina a răspândit radiații în Europa și a dus la evacuarea unor orașe întregi, strămutând zeci de mii de oameni. A fost cel mai grav accident nuclear din istorie. După aproape patru decenii, Cernobîl rămâne prea periculos pentru locuire. Însă viața sălbatică a revenit în zonă.
Experimentul cailor Przewalski
Caii Przewalski, originari din Mongolia și aflați cândva aproape de dispariție, au fost aduși în zona Cernobîlului în 1998, ca parte a unui experiment.
În Mongolia, acești cai sunt cunoscuți sub numele de „takhi”, adică „spirit”. Ei sunt diferiți de caii domestici: au 33 de perechi de cromozomi, față de 32 la rasele domestice. Numele modern vine de la exploratorul rus care i-a descris oficial pentru prima dată.
„Faptul că Ucraina are acum o populație de cai Przewalski care trăiește liber este un mic miracol”, spune Denys Vyshnevskyi, principalul specialist în natură din zona de excludere.
Odată cu dispariția presiunii umane, unele părți ale zonei seamănă astăzi cu peisaje europene de altădată, spune el. „Natura se reface relativ repede și eficient”, adaugă cercetătorul.
Transformarea este vizibilă peste tot. Copacii cresc prin clădiri abandonate, drumurile sunt acoperite treptat de vegetație, iar indicatoare sovietice vechi stau lângă cruci de lemn înclinate, în cimitire năpădite de iarbă.
Camerele ascunse arată că acești cai s-au adaptat în moduri neașteptate. Ei se adăpostesc în hambare dărăpănate și în case părăsite, unde se feresc de vremea rea și de insecte. Uneori, chiar dorm în interiorul acestor clădiri.
Caii trăiesc în grupuri mici, formate de obicei dintr-un armăsar, mai multe iepe și puii lor. Separat, există și grupuri de masculi tineri. Mulți dintre caii aduși inițial în zonă nu au supraviețuit, dar alții au reușit să se adapteze.
Specia a fost declarată dispărută din sălbăticie în 1969. Caii Przewalski au supraviețuit doar datorită programelor de reproducere în captivitate, iar apoi au fost reintroduși treptat în natură. Astăzi, populația globală este estimată la aproximativ 3.000 de exemplare, potrivit lui Florian Drouard, manager de operațiuni într-un program dedicat acestor cai în Parcul Național Cevennes, din sudul Franței.
„Această specie este un exemplu remarcabil de reintroducere reușită a unei specii”, spune el. „Deși nu este încă pe deplin în siguranță, a arătat că, printr-o pregătire potrivită, o specie crescută în captivitate poate redobândi comportamentele sociale și ecologice necesare pentru a trăi liber.”
Potrivit lui Drouard, calul Przewalski s-a dovedit mai adaptabil decât se credea. Deși este obișnuit cu spațiile deschise, specia reușește să trăiască și în mediul parțial împădurit din Ucraina.
Efectele radiațiilor și ale incendiilor asupra animalelor
Monitorizarea animalelor din zona Cernobîlului necesită mult timp. Vyshnevskyi conduce adesea singur ore întregi pentru a instala camere cu senzori de mișcare, ascunse în carcase camuflate și fixate de copaci.
Deși radiațiile persistă, oamenii de știință nu au observat mortalitate masivă în rândul animalelor. Totuși, au fost identificate alte efecte. Unele broaște au pielea mai închisă la culoare, iar păsările din zonele cu niveluri mai mari de radiații par mai expuse riscului de cataractă.
Între timp, au apărut și alte amenințări.
Invazia Rusiei din 2022 a adus lupte în zona de excludere, în timp ce trupele înaintau spre Kiev și săpau poziții defensive în sol contaminat. Incendii legate de activitatea militară au afectat pădurile din zonă. Iernile grele din timpul războiului au agravat situația. Avariile la rețeaua electrică au redus resursele disponibile pentru administrarea zonei, iar oamenii de știință au raportat mai mulți copaci căzuți și mai multe animale moarte. Unele pierderi au fost provocate de condițiile extreme, altele de fortificațiile construite în grabă.
„Cele mai multe incendii de pădure sunt provocate de drone doborâte”, spune Oleksandr Polischuk, care conduce o unitate de pompieri din zonă. „Uneori trebuie să parcurgem zeci de kilometri ca să ajungem la ele.”
Incendiile pot ridica din nou în aer particule radioactive depuse în sol și vegetație.
Astăzi, zona Cernobîlului nu mai este doar un refugiu apărut accidental pentru animale. A devenit și un coridor militar atent supravegheat, cu bariere de beton, sârmă ghimpată și câmpuri minate. Este un loc dur, periculos, dar în același timp plin de viață.
Personalul care lucrează acolo este rotit periodic pentru a limita expunerea la radiații. Cel mai probabil, Cernobîlul va rămâne interzis oamenilor pentru multe generații. Pentru oameni este încă prea periculos, însă pentru multe animale a devenit un spațiu în care pot trăi și se pot înmulți.
„Pentru noi, cei care lucrăm în conservare și ecologie, este un fel de minune”, spune Vyshnevskyi. „Acest teritoriu a fost cândva folosit intens pentru agricultură, orașe și infrastructură. Dar natura a făcut, practic, o resetare completă.”
Ştiri video recomandate
