Ultimii naziști prezenți în Groenlanda au fost capturați în octombrie 1944, când soldați americani au descins asupra unei stații meteorologice germane ascunse pe coasta vestică, izolată, a insulei și au luat zeci de prizonieri. În mai puțin de un an, Germania avea să fie înfrântă, iar Al Doilea Război Mondial se apropia de final. Însă cei aproape 80 de ani de tensiuni și cooperare între Danemarca și Statele Unite în privința Groenlandei abia începeau – o istorie care culminează astăzi cu obsesia președintelui Donald Trump de a dobândi insula arctică, scrie The New York Times.
Deși povestea începe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a fost modelată decisiv de Războiul Rece care a urmat, perioadă în care Statele Unite au transformat Groenlanda, în mare parte pustie, într-un activ militar major.
Insula a fost populată cu baze aeriene, sisteme radar masive și chiar cu un complex subteran de buncăre, niciodată finalizat, destinat găzduirii rachetelor nucleare.
Toate acestea au fost posibile în baza unui acord cu Danemarca, care a oferit Statelor Unite o libertate militară aproape nelimitată pe insulă – un acord care este încă în vigoare.
„Am mai făcut asta o dată, putem să o facem din nou”, spune Daniel Fried, fost oficial de rang înalt al Departamentului de Stat, specializat în dosare sovietice în anii ’80.
Rămâne neclar în ce măsură Trump cunoaște această istorie, în timp ce liderii europeni încearcă să-l convingă să renunțe la ideea de a deține insula. Miercuri, Trump a declarat că a fost atins un „cadru” pentru un acord, însă detaliile au rămas neclare.
Înainte de era aviației militare, cu mult înainte ca Trump să se fi născut, planificatorii militari americani acordau puțină atenție Groenlandei. Totul s-a schimbat în 1940, când Germania a invadat și ocupat Danemarca. Atunci, strategii americani au realizat că insula – pe atunci colonie daneză, slab populată, în principal de inuiți – era vulnerabilă la controlul nazist.
Cu aerodromuri periculos de aproape de coasta de est a Americii, cu resurse minerale importante și o poziție ideală pentru monitorizarea vremii care influența luptele din Europa, apărarea Groenlandei a fost considerată vitală pentru Statele Unite. Această idee avea să persiste timp de decenii, să se estompeze temporar după Războiul Rece și să revină cu forță în era Trump.
Regele Danemarcei a primit favorabil prezența trupelor americane și a aprobat un acord scris care oferea Statelor Unite libertate militară extinsă pe insulă, atât timp cât exista o amenințare, fără ca Danemarca să renunțe la suveranitate.
După înfrângerea Germaniei, însă, Copenhaga era pregătită să le spună americanilor la revedere.
„Opinia publică daneză se aștepta la revenirea controlului deplin asupra Groenlandei”, arată un studiu al Institutului Danez pentru Afaceri Publice.
Washingtonul avea alte planuri. Apariția bombardierelor cu rază lungă de acțiune a creat un nou sentiment de vulnerabilitate, exact în momentul în care Uniunea Sovietică devenea o amenințare majoră. Groenlanda se afla chiar pe cea mai directă rută aeriană dintre Rusia și estul Statelor Unite.
„Cei 800.000 de kilometri pătrați ai Groenlandei o transformă în cea mai mare insulă din lume și într-un portavion staționar”, scria revista Time în ianuarie 1947.
Insula ar fi fost „inestimabilă, atât într-un război convențional, cât și într-unul nuclear, ca avanpost radar” și ca poziție avansată pentru viitoare lansări de rachete. Americanii nu aveau nicio intenție să plece.
Vestea proastă a fost transmisă în decembrie 1946 de secretarul de stat american, James F. Byrnes, care i-a spus omologului său danez, Gustav Rasmussen, că Groenlanda devenise „vitală pentru apărarea Statelor Unite”.
Mai mult, Byrnes a sugerat că Danemarca ar putea pur și simplu să vândă Groenlanda Americii. Propunerea a șocat partea daneză, care a anticipat corect că ideea va fi respinsă, dar disputa a fost gestionată discret, spre deosebire de situația actuală.
Administrația Truman nu a insistat, parțial de teama că Moscova ar putea acuza Statele Unite că au furat teritoriu de la un aliat european. Pe măsură ce amenințarea sovietică a crescut, Danemarca a devenit mai dispusă să accepte prezența militară americană.
În 1951, cele două state au semnat un acord sub umbrela NATO, care sublinia suveranitatea daneză asupra insulei, dar oferea Statelor Unite libertatea de a construi, opera și întreține facilități militare și de a staționa personal. Acordul nu avea termen de expirare și rămâne în vigoare.
Au urmat baze aeriene, sisteme radar, stații meteo și proiecte secrete, inclusiv Project Iceworm – un plan abandonat de a construi un vast complex subteran pentru rachete nucleare. Deși sistemele de avertizare timpurie erau considerate esențiale, ele nu erau infailibile: în 1960, un radar american a confundat răsăritul lunii cu un atac sovietic.
Danemarca a ridicat puține obiecții, mulțumită că suveranitatea sa rămânea intactă. Drapelul danez flutura alături de cel american la baza Thule. Incidentul major a avut loc în 1968, când un bombardier american B-52 cu bombe nucleare s-a prăbușit în apropiere de bază, lăsând urme radioactive și provocând indignare politică în Danemarca.
La apogeul Războiului Rece, circa 10.000 de militari americani se aflau în Groenlanda. După prăbușirea Uniunii Sovietice, majoritatea instalațiilor au fost închise. Astăzi, activitatea SUA s-a concentrat la fosta bază Thule, redenumită Pituffik în 2023, care funcționează ca bază a Forțelor Spațiale americane.
Trump susține că Groenlanda a redevenit vitală pentru securitatea americană, iar mulți experți sunt de acord, invocând competiția tot mai intensă cu Rusia și China în Arctica. Totuși, el nu a explicat clar de ce ar fi necesar controlul direct asupra insulei.
Heather Conley, de la American Enterprise Institute, spune că soluția ar putea semăna cu cea din primii ani ai Războiului Rece: nu achiziția insulei, ci o prezență militară americană extinsă, în cadrul unei misiuni NATO. Daniel Fried este de acord, dar regretă modul zgomotos în care subiectul a fost adus în discuție.
„Trump ar fi putut obține același rezultat fără atâta dramă”, explică el.
Ştiri video recomandate
