În fiecare an, aproximativ 27,7 milioane de tone de praf din Deșertul Sahara ajung deasupra pădurii amazoniene, unde contribuie la fertilizarea solului. Deși cele două regiuni par complet diferite, ele sunt legate de un fenomen natural spectaculos, care ajută cea mai mare pădure tropicală din lume să își mențină fertilitatea, scrie Space Daily.
Pe o parte a Atlanticului se află Sahara, cel mai mare deșert fierbinte de pe Pământ. Pe cealaltă parte se află Amazonul, cea mai mare pădure tropicală. Una este definită de sol mineral expus și ploi rare.
Vânturile puternice ridică în atmosferă cantități uriașe de praf din Sahara și le transportă peste Oceanul Atlantic până în America de Sud.
Potrivit unei analize realizate de cercetători coordonați de NASA, în praful care ajunge în bazinul Amazonului se regăsesc aproximativ 22.000 de tone de fosfor pe an.
Acest mineral este esențial pentru dezvoltarea plantelor și compensează, în mare măsură, cantitatea de fosfor pe care ploile și inundațiile o îndepărtează anual din solul pădurii.
Cercetătorii au obținut datele cu ajutorul satelitului CALIPSO, care a analizat norii de praf dintre anii 2007 și 2013 folosind impulsuri laser.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că, în decursul anilor în care s-au făcut studiile, vânturile transportă aproximativ 182 de milioane de tone de praf din vestul Saharei.
O parte din această cantitate rămâne în atmosferă, iar aproximativ 27,7 milioane de tone se depun în bazinul Amazonului.
Cercetătorii subliniază însă că această valoare reprezintă o medie calculată pe parcursul a șapte ani, nu o cantitate fixă care ajunge în fiecare an în pădurea tropicală.
Cantitatea este influențată de condițiile meteorologice din Africa, astfel că, în anii mai ploioși din regiunea Sahel cantitatea de praf purtată de vânt este, de regulă, mai mică.
De ce o pădure verde poate trăi pe un sol sărac în fosfor
Amazonul pare a fi ultimul loc de pe Pământ care ar avea nevoie de îngrășăminte. Coronamentul său conține o masă extraordinară de frunze, lemn, fructe și țesuturi vii. Dar o mare parte din această fertilitate se află în pădurea însăși, în loc să aștepte în sol.
Frunzele căzute, rădăcinile moarte și alte materii organice se descompun, iar plantele preiau rapid nutrienții eliberați. Această reciclare compactă face cea mai mare parte a lucrării. Sub ea, multe soluri din centrul și estul Amazonului sunt vechi și profund alterate. Ploaia și inundațiile continuă să îndepărteze materialele solubile, în timp ce fosforul se poate lega chimic în forme la care rădăcinile au dificultăți în a ajunge.
Fosforul nu este opțional. Plantele îl folosesc în ADN, membranele celulare și moleculele care transferă energie în interiorul celulelor.
Cercetătorii au descoperit, într-un experiment de teren publicat în 2022, că fosforul a crescut productivitatea rădăcinilor fine a crescut cu 29%, iar productivitatea coronamentului cu 19% după doi ani.
Totodată, potrivit cercetătorilor, solurile tropicale vechi pierd fosfor. Creșterea pădurilor poate fi limitată de fosfor. Praful saharian furnizează fosfor nou din afara bazinului, iar cantitatea poate fi suficient de mare pentru a compensa o parte semnificativă a acestei pierderi pe termen lung.
