Când vine vorba de depășirea vitezei sunetului, inginerii din aviația militară au ignorat întotdeauna prudența și s-au întrebat: „Cât de rapid putem face avionul ăsta fără ca el să se dezintegreze?”
De când Chuck Yeager a atins pentru prima dată viteza Mach 1 în 1947, au fost produse avioane militare cu adevărat remarcabile.
Imagini cu cele mai rapide 10 avioane militare din lume:
› Vezi galeria foto ‹
Cele mai rapide aeronave militare din istorie
Deși avioanele de luptă moderne pot prioritiza abilitățile stealth în detrimentul vitezei brute, lecțiile învățate de la acești demoni ai vitezei continuă să influențeze designul aerospațial.
10. Bell X-1 „Glamourous Glennis” (Mach 1.06)
Bell X-1 nu era doar o aeronavă; era un glonț zburător cu aripi și un pilot foarte curajos înăuntru. Pe 14 octombrie 1947, Chuck Yeager s-a urcat în această aeronavă experimentală propulsată de rachetă și a intrat în istoria aviației, devenind prima persoană care a depășit oficial bariera sunetului.
Lansat de la altitudine dintr-un bombardier B-29, X-1 a atins Mach 1,06 (1.100 km/h) într-un zbor care a durat doar câteva minute, dar care a schimbat aviația pentru totdeauna.
Designul lui X-1 a fost revoluționar pentru vremea sa, având un fuselaj în formă de glonț, inspirat de muniția de calibru 0,50. Teoria era că, dacă gloanțele puteau deveni supersonice, la fel puteau și avioanele.
Motorul său rachetă ardea un amestec de oxigen lichid și alcool etilic, oferind forța de tracțiune necesară pentru a străpunge bariera sunetului pe care mulți o credeau un zid impenetrabil.
9. F-22 Raptor (Mach 2.0)
F -22 Raptor reprezintă apogeul designului modern de avioane de vânătoare, dovedind că viteza nu este totul atunci când ești invizibil pentru radar.
Dezvoltat de Lockheed Martin la un cost uimitor de 350 de milioane de dolari per aeronavă, Raptor poate atinge viteze de 2.470 km/h (Mach 2), menținând în același timp caracteristici de stealth care îl fac aproape nedetectabil.
Ceea ce diferențiază F-22 nu este doar viteza sa, ci și manevrabilitatea incredibilă și avionica avansată. Cele două motoare Pratt & Whitney F119 dispun de vectorizare a tracțiunii, permițând aeronavei să efectueze manevre care par să sfideze fizica.
Raptorul poate atinge viteze supersonice fără postcombustie, ceea ce îl face atât rapid, cât și eficient din punct de vedere al consumului de combustibil. Au fost construite doar 195 de exemplare, fiecare exemplar fiind mai prețios decât o piatră prețioasă rară.
8. Mirage 2000 (Mach 2.2)
Dassault Mirage 2000, avionul francez, a dovedit că ingineria europeană se poate descurca în clubul supersonicilor. Intrat în serviciu în 1984, acest elegant avion de vânătoare cu aripă delta poate atinge Mach 2,2 (2.700 km/h), fiind propulsat de un singur motor turbofan cu postcombustie SNECMA M53.
Designul distinctiv al aripii sale triunghiulare oferă performanțe excelente la viteze mari, menținând în același timp caracteristici bune de manevrabilitate la viteze mici.
Peste 600 de avioane Mirage 2000 au fost produse, deservind forțele aeriene din întreaga lume.
Filosofia de design relativ simplă a aeronavei - un motor, sisteme simple - a făcut-o fiabilă și rentabilă în comparație cu contemporanii săi cu două motoare. Recordul său de luptă în diverse conflicte a dovedit că excelența inginerească franceză se extinde mult dincolo de parfum și vin.
7. MiG-29 Fulcrum (Mach 2.3)
MiG -29 Fulcrum a zburat pentru prima dată în 1977, ca răspuns sovietic la avioanele americane F-15 și F-16 . Capabil să atingă Mach 2,3 (2.850 km/h), acest avion de vânătoare bimotor a fost proiectat cu un singur obiectiv: doborârea avioanelor NATO înainte ca acestea să-și dea seama ce le-a lovit.
Designul său distinctiv cu două coade și motoarele puternice Klimov RD-33 îi conferă o accelerație și o rată de urcare impresionante.
Ceea ce făcea ca MiG-29 să fie deosebit de periculos era combinația sa de viteză și agilitate. Inginerii sovietici au prioritizat manevrabilitatea alături de viteza brută, creând o aeronavă care nu numai că își putea atinge țintele, dar le putea și întrece în luptă corp la corp.
Sistemul de ochire montat pe cască al lui Fulcrum era cu ani înaintea echivalentelor occidentale, permițând piloților să fixeze ținte pur și simplu privindu-le.
6. Su-27 Flanker (Mach 2,35)
Sukhoi Su-27 Flanker, lansat tot în 1977, reprezintă măiestria aerodinamică sovietică la cel mai înalt nivel. Acest avion de vânătoare grațios poate atinge Mach 2,35 (2.900 km/h), menținând în același timp o manevrabilitate excepțională, care a impresionat piloții și inginerii din întreaga lume.
Motoarele sale duble Saturn AL-31F oferă o tracțiune enormă, în timp ce suprafața mare a aripii îi conferă performanțe remarcabile la toate vitezele.
Filosofia de design a avionului Su-27 a pus accent pe superioritatea aeriană mai presus de orice. Cu raza sa lungă de acțiune, radarul puternic și capacitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, a fost construit pentru a domina cerul pe distanțe vaste.
Designul instabil al aeronavei necesită asistență computerizată pentru zbor, dar această instabilitate este cea care îi conferă o agilitate remarcabilă. Mulți consideră Flanker unul dintre cele mai frumoase avioane de luptă construite vreodată.
5. F-15 Eagle (Mach 2.5)
McDonnell Douglas F-15 Eagle, dezvoltat la sfârșitul anilor 1960, a devenit coloana vertebrală a superiorității aeriene americane datorită capacității sale de atingere a vitezei Mach 2,5. Acest avion de vânătoare cu două motoare a fost proiectat având un singur principiu primordial: nu o liră pentru zborul aer-sol.
Avionul Eagle a fost construit exclusiv pentru lupta aeriană, iar palmaresul său vorbește de la sine - peste 100 de victorii aeriene fără pierderi în lupta aer-aer.
Propulsat de două motoare Pratt & Whitney F100, F-15 poate accelera de la decolare la Mach 2,5 în mai puțin de două minute și jumătate. Sistemele sale avansate de radar și armament, combinate cu o pregătire superioară a piloților, au creat o combinație aproape imbatabilă.
Suprafața mare a aripii și motoarele puternice ale modelului Eagle îi conferă un raport tracțiune-greutate mai mare de 1:1, ceea ce înseamnă că poate accelera în timp ce urcă drept în sus.
4. MiG-31 Foxhound (Mach 2.83)
MiG -31 Foxhound, introdus în 1981, este un interceptor masiv conceput pentru a prinde și distruge orice zboară în spațiul aerian sovietic.
Capabil să atingă Mach 2,83 (3.500 km/h), acest avion cu două locuri este propulsat de două motoare Soloviev D-30F6 care produc o tracțiune enormă. Au fost construite peste 500 de unități, ceea ce îl face unul dintre cele mai de succes interceptoare de mare viteză produse vreodată.
Ceea ce face ca MiG-31 să fie unic este capacitatea sa de a menține viteze mari în timp ce transportă o încărcătură completă de arme. Radarul său puternic Zaslon poate urmări mai multe ținte simultan la distanțe care depășesc 200 de kilometri.
Foxhound a fost special conceput pentru a intercepta ținte de mare viteză și altitudine, precum SR-71 Blackbird, iar capacitățile sale de performanță sugerează că ar fi putut avea succes în acest rol.
3. MiG-25 Foxbat (Mach 3.2)
MiG -25 Foxbat a șocat lumea occidentală când a fost observat pentru prima dată în anii 1960. Capabil să atingă Mach 3,2 (3.400 km/h) la altitudini mari, acest interceptor a fost construit ca un tanc zburător, construit în principal din oțel inoxidabil pentru a rezista la căldura enormă generată la astfel de viteze.
Peste 1.100 de unități au fost produse, ceea ce îl face unul dintre cele mai numeroase avioane capabile de Mach 3 construite vreodată.
Cele două motoare Tumansky R-15 ale Foxbat-ului erau în esență motoare de rachete de croazieră modificate, care furnizau forța de tracțiune enormă necesară pentru a atinge viteze atât de mari.
Totuși, această viteză a avut un cost - motoarele aveau o durată de viață foarte scurtă, iar aeronava avea o manevrabilitate limitată. Dar pentru rolul său preconizat de a intercepta bombardiere de mare altitudine și aeronave de recunoaștere, viteza brută era mai importantă decât agilitatea.
2. SR-71 Blackbird (Mach 3,32)
Lockheed SR-71 Blackbird rămâne unul dintre cele mai emblematice avioane construite vreodată. Acest avion de recunoaștere putea zbura cu Mach 3,32 (3.600 km/h) timp de ore întregi, fiind practic intangibil pentru apărarea inamică.
Designul său unic, construit în principal din titan, era atât de avansat încât părea să provină de pe o altă planetă.
Motoarele Pratt & Whitney J58 ale modelului Blackbird erau minuni inginerești, funcționând atât ca motoare turboreactoare, cât și ca motoare statoreactoare, în funcție de viteză.
La viteză maximă, aeronava se întindea câțiva centimetri din cauza expansiunii termice, iar rezervoarele sale de combustibil erau proiectate să se scurgă la sol, etanșându-se doar atunci când aeronava atingea temperatura de funcționare.
Pilotarea avionului SR-71 necesita costume presurizate speciale și antrenament, deoarece acesta opera la altitudini unde cerul devenea negru, iar curbura Pământului era vizibilă.
1. X-15 (Mach 5,9) și X-43 (Mach 9,6)
Modelele North American X-15 și NASA X-43 reprezintă apogeul absolut al atingerii vitezei în zborul atmosferic. X-15, o aeronavă de cercetare propulsată de rachetă , a atins Mach 5,9 (7.300 km/h) în anii 1960, în timp ce X-43, fără pilot, a atins incredibilul Mach 9,6 (10.240 km/h) folosind tehnologia scramjet.
X-15 era mai degrabă o navă spațială decât o aeronavă. Piloții trebuie să poarte costume presurizate și să opereze la altitudini la care comenzile tradiționale de zbor erau inutile. Motorul său de rachetă ardea amoniac și oxigen lichid, oferind propulsie în vidul aproape complet al spațiului.
X-43 folosește un motor scramjet care respira fluxul de aer supersonic, reprezentând o abordare complet nouă a zborului hipersonic care ar putea într-o zi să permită navelor spațiale cu o singură etapă să ajungă pe orbită.
