Ziar britanic: „Nu vă duceți la vară în acest oraș european”

Luna trecută, rezidenții din Barcelona i-au atacat cu pistoale cu apă pe turiștii care vizitau Sagrada Familia. 

În paralel, asociațiile de localnici din Mallorca i-au avertizat într-o scrisoare deschisă pe vizitatorii străini să stea departe de insulă.

Se așteaptă mai multe acțiuni similare în Insulele Canare, Malaga și în alte părți, în timp ce Spania se pregătește pentru un alt sezon masiv de turism, scrie corespondentul The Guardian rezident în această țară, Stephen Burgen.

Burgen își concepe materialul din perspectiva unui locuitor al Barcelonei, care constată că oamenii din oraș se simt tot mai înstrăinați de acesta. 

Motivul este simplu: regiunea și mare parte din țară trăiesc din turism, iar facilitățile menite să atragă turiști sunt prioritare. În contextul , în care puțini oameni fac mulți bani pe seama avalanșei de vizitatori, iar populația rezidentă se alege doar cu firimituri și se simte marginalizată, situația seamănă cu o bombă socială căreia i s-a pus un fitil scurt.

Textul lui Burgen, în continuare. Fotografiile ilustrează proteste anti-turiști în Barcelona, Tenerife și San Sebastian.

Jurnalist britanic: La Barcelona, localnicii se pregătesc să-i întâmpine pe turiști cu frică și resentimente

"Anul trecut, au fost aproape 100 de milioane de vizitatori în Spania, adică dublul populației. Nu e de mirare că industria își freacă mâinile la perspectiva unui număr și mai mare în acest an.

Dar aceia dintre noi care nu au nicio legătură cu industria ospitalității se pregătesc pentru invazie cu un amestec de frică și resentimente.

Pentru cei care sunt afectați, turismul în masă pare din ce în ce mai multo formă de colonialism corporativ.

Aici, în Barcelona, ​​am renunțat de mult să ne plimbăm pe Rambla, neplăcut de aglomerată.

Evităm orașul vechi și nu ne deranjăm să mergem pe plaja aglomerată de la Barceloneta.

Nu putem ajunge acasă la Vallcarca, pentru că transportul public este copleșit de turiști care se îndreaptă spre Parcul Güell, una dintre cele mai populare atracții ale orașului. 

Luna trecută, când a fost inaugurat un parc nou, mult așteptat, Consiliul local a declarat că speră să atragă turiști.

Când zona murdară din jurul râului Besòs a fost curățată și transformată într-un sanctuar natural, demersul a fost prezentat ca unul menit să aducă și mai mulți turiști.

Această campanie de marketing neobosită îi lasă pe rezidenți cu sentimentul că singurul rol al lor este să facă locurile să pară mai autentice.

În mod ironic însă, cu cât vin mai mulți turiști, cu atât Barcelona devine mai puțin autentică. În fiecare zi, orașul seamănă mai puțin cu el însuși și se apropie de visul unui departament de marketing.

Jurnalist britanic: Chiriile magazinelor s-au dublat în cinci ani în Barcelona

'Turisme de Barcelona', organismul local de promovare, tocmai a lansat o nouă campanie sub sloganul 'Aceasta este Barcelona'. Mulți localnici se simt tentați să înlocuiască „este” cu „a fost”.

Pe măsură ce locuitorii și afacerile locale sunt alungate, orașul se golește de viața de odinioară, iar magazinele și cârciumile tradiționale sunt înlocuite de baruri de tapas, pizzerii și magazine de suveniruri.

Reconversia afacerilor este inevitabilă, deoarece niciun altfel de business nu își poate permite chiriile în creștere. Cifrele oficiale arată că în centrul Barcelonei chiriile magazinelor s-au dublat în ultimii cinci ani.

Pe măsură ce orașul își pierde autenticitatea, turiștii continuă să fie deturnați aici de lăcomia corporațiilor.

Ce experiență culturală înseamnă călătoria la Barcelona pentru a sta la coadă la un meniu cu ouă Benedict într-un loc numit Brunch & Cake? De ce să călătorești în străinătate pentru a face cumpărături la Zara sau Emporio Armani sau a pentru a mânca la Taco Bell, când probabil poți face asta mai aproape de casă?

Poate oamenii se simt confortabil văzând omniprezentele mărci globale? Poate că asta îi face să se simtă ca acasă, ceea ce ridică și întrebarea: de ce să pleci de acasă, dacă ajungi tot acolo?

Pentru industria turistică, asta nu este o problemă. Dacă oamenii continuă să vină, este pentru că găsesc o satisfacție în asta și e de ajuns.

Jurnalist britanic: Hotelierii, proprietarii și autoritățile vând orașul de zeci de ani

Totuși, fără a fi mai catolici decât Papa, trebuie precizat că nu există cumpărători fără vânzători. O combinație de hotelieri, proprietari și de membri ai autorităților locale au vândut cu voioșie orașul de sub picioarele cetățenilor săi timp de decenii.

După cum îmi spunea un florar a cărui familie vinde din 1888 pe La Rambla: 'Am pierdut totul, dar noi, catalanii, am fost cei care am vândut totul.'

Luați, de exemplu, clubul de fotbal Barcelona, ​​considerat emblematic pentru catalani. Când mergi la un meci, este probabil să auzi vorbindu-se engleză, franceză sau o varietate de alte limbi, precum și catalană sau spaniolă. Cum este posibil acest lucru, când practic fiecare loc în tribună este deținut de un abonat? Este posibil, pentru că fanii își vând biletele de meci turiștilor într-un sistem facilitat chiar de club.

E adevărat, din turism există locuri de muncă și bani: 12% din PIB-ul Spaniei și 14% din cel al Barcelonei provin din turism, alături de zeci de mii de locuri de muncă, multe dintre ele prost plătite și precare.

Replica instantanee pe care o primește oricine se plânge că se simte copleșit de turismul de masă este: 'vreți să lăsați mii de oameni fără loc de muncă?'

În cei aproape 25 de ani în care am locuit în Barcelona, ​​fiecare primar s-a angajat să controleze turismul și să pună calitatea mai presus de cantitate.

Însă cifrele vorbesc de la sine. Nu este vorba despre nostalgie. Dacă există vreo nostalgie, este pentru zilele de acum 20 de ani, când aveam un număr de 10 milioane de vizitatori pe an, nu de 30 de milioane.

Jurnalist britanic: Localnicii din Barcelona, Malaga și Sevilla spun că s-a atins pragul critic în materie de turism

Totul are o masă critică și aici, precum și în locuri precum Sevilla, Málaga și Insulele Baleare, sentimentul este că acest prag a fost atins.

De aici și numărul tot mai mare de proteste, majoritatea concentrându-se pe modul în care turismul a făcut aceste locuri inaccesibile tocmai pentru rezidenți.

Oricare ar fi soluția, atacarea indivizilor cu pistoale cu apă este atât inutilă, cât și nedreaptă.

Cu toții călătorim, cu toții suntem 'soldați ai colonialismului corporatist'. Dacă nu vine o altă pandemie sau dacă biletele de avion nu devin prohibitive, este greu de crezut că situația se va schimba, mai ales că niciun guvern spaniol, regional sau național, nu va îndrăzni să deraieze trenul turistic.

Poate că depinde de fiecare dintre noi să devenim mai conștienți de impactul social și de mediu al turismului de masă. Poate e cazul să ne întrebăm ce anume sperăm să găsim într-o lume în care turismul de masă face ca nuanțele locale să se topească în brandurile consumerismului global.

În 'Company', muzicalul lui Stephen Sondheim, există un duet care sună astfel:

'-Unde te duci?
- La Barcelona.
- Trebuie?
- Da, trebuie.'

Poate că ar trebui să ne întrebăm cu toții: chiar trebuie?"