De la comandarea unui cappuccino după micul dejun până la presărarea parmezanului peste pește, există câteva greșeli pe care turiștii le fac frecvent în restaurantele din Italia.
Într-un restaurant din Roma, o comandă aparent banală poate atrage imediat privirile celor din jur. La ora prânzului, cererea unui cappuccino este suficientă pentru ca italienii să ridice din sprâncene. Pentru ei, această băutură își are locul la micul dejun, nu lângă o farfurie cu paste carbonara.
În fiecare an, milioane de turiști ajung în Italia, mulți atrași de bucătăria sa. Deși preparatele italiene se găsesc în toată lumea, puțini vizitatori cunosc regulile nescrise care însoțesc mesele în această țară, scrie BBC.
Bucătăria italiană este, în esență, destul de simplă. Preparatele nu sunt încărcate cu multe condimente, iar gustul lor se bazează mai ales pe ingrediente locale și de sezon. Mesele nu se iau în grabă, fiind considerate una dintre marile plăceri ale vieții. Tocmai de aceea, italienii respectă o serie de obiceiuri menite să pună în valoare aromele și să transforme fiecare masă într-o experiență.
Unele dintre aceste reguli pot părea exagerate. Turiștii care le încalcă fără să știe riscă, cel mult, câteva priviri mirate. Cei care le cunosc pot înțelege însă mai bine cultura gastronomică italiană și pot evita situațiile stânjenitoare.
Iată șapte lucruri pe care turiștii nu ar trebui să le facă într-un restaurant din Italia.
1. Nu comanda cappuccino după micul dejun
Se spune adesea că italienii nu beau cappuccino după o anumită oră, însă limita exactă nu este întotdeauna clară. Unii vorbesc despre ora 10:00, alții despre prânz.
Regula este, de fapt, simplă: cappuccino se bea în principal la cafenea, alături de micul dejun. Italienii își încep de obicei ziua cu o brioșă sau un produs de patiserie, care se potrivește cu această băutură cremoasă. Cappuccino este considerat însă prea greu pentru mesele consistente și sărate, motiv pentru care este rar comandat la prânz sau la cină. După prima masă a zilei, italienii preferă un espresso sau un macchiato.
2. Nu schimba ordinea felurilor de mâncare
Mesele din restaurantele italiene urmează o ordine bine stabilită: antipasto, adică aperitivul, primo, de obicei pastele sau risotto, secondo e contorni, felul principal cu carne ori pește și garniturile de legume, dolce, desertul, apoi caffè e amaro, cafeaua și digestivul.
Această succesiune permite trecerea de la aromele mai ușoare la cele mai intense. Unele feluri pot fi sărite, dar ordinea lor nu este schimbată, iar cererea ca toate preparatele să fie aduse în același timp nu este obișnuită. Garniturile sunt servite separat.
În Italia, salata mixtă nu este adusă înaintea mesei. Ea este servită ca garnitură lângă felul principal și conține, de regulă, frunze verzi asezonate cu ulei, sare și suc de lămâie. În localurile mai simple, preparate precum ribollita, o mâncare toscană cu pâine și legume, sau pasta e fagioli, paste cu fasole, sunt încadrate la primul fel. Pastele nu sunt considerate garnitură.
3. Nu amesteca „marea” cu „muntele”
În bucătăria italiană, ingredientele sunt împărțite în mod tradițional în două mari categorii: mare, care cuprinde peștele și fructele de mare, și monti, asociată cărnii și brânzeturilor.
Cele două categorii sunt rareori amestecate, deoarece aromele lor pot intra în conflict. De exemplu, după o salată de fructe de mare pot urma spaghetti alle vongole și calamari prăjiți, nu paste bolognese și purcel de lapte.
Există și preparate care combină fructele de mare cu brânza, precum pastele cu midii și pecorino, dar acestea sunt rețete locale consacrate. Regula generală rămâne separarea celor două categorii. Din acest motiv, cererea de parmezan peste spaghetti alle vongole este privită cu dezaprobare de mulți italieni.
4. Nu cere schimbarea ingredientelor
În restaurantele italiene, preparatele nu sunt, în general, gândite pentru a fi modificate după preferințele fiecărui client. Ingredientele sunt combinate potrivit unor rețete și tradiții locale, iar fiecare tip de paste este asociat cu anumite sosuri.
Pastele scurte sunt servite de obicei cu sosuri mai dense, care se prind de suprafața lor, în timp ce pastele lungi sau umplute sunt asociate cu sosuri mai fine. Cererea de a înlocui ingredientele principale poate fi interpretată ca o lipsă de încredere în preparat și în alegerea bucătarului.
Alergiile și restricțiile alimentare trebuie, bineînțeles, menționate. Clienții pot întreba și dacă anumite ingrediente care le provoacă probleme digestive, precum ceapa, ardeiul, roșiile sau usturoiul, pot fi eliminate. Mulți bucătari sunt dispuși să pregătească o alternativă. Ceea ce nu este bine primit este schimbarea completă a rețetei.
5. Nu ignora bucătăria regiunii
În afara țării se vorbește, în general, despre „mâncare italiană”. Italia a devenit însă un stat unitar abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după unificarea mai multor regate și teritorii. Mulți italieni continuă să se identifice mai întâi cu regiunea din care provin și abia apoi cu țara.
Această identitate regională este foarte vizibilă în gastronomie. Preparatele și produsele locale sunt o parte importantă a culturii fiecărei zone, iar vizitarea unui oraș fără încercarea specialităților sale este considerată o ocazie ratată.
Napoli este locul potrivit pentru pizza, iar pe Coasta Amalfitană poate fi încercat limoncello produs din lămâile locale. Pesto este originar din Genova, în timp ce Roma este cunoscută pentru cacio e pepe și carbonara. Florența este renumită pentru bistecca alla fiorentina, iar Veneția pentru cultura aperitivo, trăită în micile baruri numite bacari, unde sunt servite cicchetti și Aperol Spritz.
Acestea sunt însă doar câteva exemple. Aproape fiecare oraș sau sat are un preparat, o pâine ori un produs local pentru care este cunoscut. Înainte de a comanda, turiștii pot întreba care este specialitatea locului.
6. Nu te grăbi
O masă la restaurant în Italia este un ritual social, nu doar un mod de a potoli foamea. Pentru că felurile sunt numeroase și servite pe rând, prânzul sau cina pot dura câteva ore.
Între preparate există pauze, uneori însoțite de un sorbet de lămâie, menit să curețe cerul gurii. Timpul este petrecut discutând, alegând vinul și savurând fiecare fel fără grabă.
Cina începe adesea după ora 21:00, iar cei care merg la restaurant la aceeași oră cu localnicii se pot aștepta să termine masa aproape de miezul nopții.
7. Nu sări peste amaro
O masă italiană se încheie, de regulă, cu desert, cafea și un pahar de amaro.
Cuvântul „amaro” înseamnă „amar”. Băutura este preparată frecvent din coji de citrice, coji de nucă sau plante aromatice și medicinale. Gustul său nu este pe placul tuturor de la prima încercare, dar italienii îl consideră potrivit după o masă copioasă.
Amaro diferă de la o regiune la alta, așa că turiștii pot întreba care este specialitatea locală sau dacă restaurantul servește o variantă făcută în casă.
