Crăciunul este, pe lângă o sărbătoare creștina, o perioadă a unor tradiții şi superstiții transmise din generație în generație.
Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colțurile României, în special la sat, acolo unde obiceiurile se păstrează mai bine.
Cu mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul a devenit cel mai important simbol al ritualurilor de Crăciun.
Cele mai vechi datini legate de bradul de Crăciun provin din Roma Antică, atunci când locuințele erau împodobite cu un brad sau cu crenguțe de brad în timpul sărbătorilor.
Pe vremea aceea, bradul era atârnat, uneori, de tavan cu vârful în jos, iar până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi.
Primul brad împodobit apare în anul 1510, la Riga, în Lituania, prințesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
În anul 1605 a fost ridicat primul brad de Crăciun într-o piață publică din Strasbourg fiind împodobit cu mere şi roșii.
Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania, iar în anul 1804, soldații din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat bărăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Naşterii Mântuitorului.
În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, atunci când prințul Albert a dăruit un exemplar soției sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniți de la răsărit.
În anul 1878 au apărut globurile confecționate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.
Brazii artificiali au apărut în anii 1970.
În România, au existat de-a lungul timpului multe obiceiuri, dar multe dintre ele au dispărut astăzi.
Obiceiul butucului de Crăciun, presupunea că un trunchi de brad tăiat era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii, a zeului autohton Crăciun.
Primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866, astfel că de atunci, în noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul.
Aşadar de 150 de ani românii nu îşi imaginează sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, sau într-un spaţiu public, iar ritualul împodobirii bradului a devenit unul dintre cele mai pline de bucurie momente ale sărbătorilor de iarnă, în aşteptarea darurilor lui Moş Crăciun.
