Când profesorul și antreprenorul american Scott Galloway a lansat luna trecută cartea Notes on Being a Man, volumul a urcat imediat în topul bestsellerurilor. Titlul e provocator – aproape sfidător – și venind de la un bărbat alb, bogat, heterosexual, 61+, cu capul ras și aer californian, ai zice că urmează un nou manual de „alfa masculinity” pentru băieții rătăciți de pe internet.
Doar că Galloway e exact inversul acestui clișeu: liberal, autoironic, sensibil, profund motivat de ideea că bărbații tineri sunt în derută și că societatea trebuie să ia asta în serios. A fost numit „un Jordan Peterson progresist” sau „Gordon Gekko cu conștiință socială”, scrie The Guardian.
El nu vine cu rețete absolute, ci cu propriile încercări și eșecuri. „Nu cred că ar fi bine primit dacă aș spune: «Așa devii bărbat»”, explică. „Ce încerc să spun este: aici am reușit și, de cele mai multe ori, aici am dat cu capul”.
De ce vorbește Galloway despre bărbați abia acum
Galloway trăiește în Londra de trei ani. El și soția lui au ales Marea Britanie pentru că li s-a părut un loc mai bun în care să crească doi băieți.
„Cultură grozavă, oameni interesanți, e aproape de continent și Premier League e fantastică”, spune. Și mai e ceva: „Dacă vorbești aici despre arme de asalt sau despre autonomia corporală, nu e nici măcar o dezbatere”.
În subsolul casei are un studio unde înregistrează podcasturile lui foarte populare: „Prof G Pod”, „Raging Moderates” și „Pivot”, împreună cu jurnalista Kara Swisher. Stilul lui constă în analize rapide, glume, auto-ironie.
Acum patru ani, când a început să vorbească despre masculinitate, reacția a fost dură: „Era ca și cum mai aduceam încă un val de misoginie. Reflexul de respingere era foarte puternic”.
Contextul s-a schimbat însă, iar cartea lui a prins exact momentul în care societatea a început să recunoască: bărbații tineri sunt în criză.
Datele din spatele crizei
Galloway își bazează avertismentele pe un set consistent de date, multe preluate din cercetările lui Richard Reeves (Of Boys and Men) și Jonathan Haidt (The Anxious Generation). Din acest tablou rezultă un trend: băieții sunt exmatriculați mai des, dependențele se înmulțesc, șomajul masculin crește, singurătatea atinge niveluri fără precedent, iar abandonul universitar în rândul tinerilor bărbați a ajuns la cote record.
„În următorii cinci ani, vor absolvi probabil două femei pentru fiecare bărbat”, spune Galloway.
Mai mult, el susține că negarea problemei – mai ales pe stânga politică – a contribuit la revenirea lui Donald Trump.
„Permite-mi să sugerez că motivul pentru care l-am ales este lupta bărbaților”, spune. Două grupuri au migrat cel mai puternic spre Trump în 2024: bărbații tineri și femeile între 45 și 64 de ani – „mamele bărbaților tineri”.
Maxime, coduri și idei controversate
Galloway reduce mult din teorii la un set de „coduri masculine”, unele rezonabile, altele discutabile. O afirmație foarte repetată de el este: „Bărbații protejează, asigură și procreează”.
Da, sună tradiționalist. Și da, multe dintre aspecte sunt la fel de valabile și pentru femei.
Pentru el, „protejează” înseamnă ca bărbații să folosească forța fizică spre bine, nu spre violență: „Un bărbat adevărat nu începe bătăi în bar, ci le oprește”.
„Asigură” înseamnă în primul rând stabilitate financiară.
De exemplu, Galloway le spune fiilor săi: „Când ești în compania unei femei, plătești tot. Dacă nu poți, nu ieși… O femeie nu o să facă sex cu un bărbat care împarte nota”.
Fiilor nu le place: îi spun că e „mentalitate de boomer”.
„Merg unde mă duc datele. Cercetările arată că societatea e foarte dură cu bărbații care nu sunt viabili economic”, spune el.
Și de aici vine miezul problemei: bărbații fără stabilitate financiară sunt în pericol să rămână fără relații romantice.
„Și când bărbații nu au o relație romantică, deraiază”, crede el.
El spune că femeile se descurcă mult mai bine singure. Bărbații – nu.
„Se afundă în conspirații, internet extrem, pornografie. Nu mai dezvoltă abilitățile de a construi o relație”, explică autorul.
În plus, tehnologia amplifică problema: „Mi-e teamă că evoluăm literalmente spre o nouă specie de bărbați asexuali, asociali”.
Limitele lui Galloway
Uneori analiza devine prea darwinistă, prea reductivă. „Bărbații sunt așa, femeile sunt așa” – ca și cum toți ar putea fi rezolvați cu același manual. Iar diversitatea de rasă sau orientare sexuală nu prea apare în ecuația lui: „Oamenii întreabă: care e codul de masculinitate pentru bărbații gay? Răspunsul sincer este: habar n-am. Nici nu mă apuc să încerc”.
Galloway versus Jordan Peterson
Galloway spune că îl respectă pe Peterson pentru că a deschis subiectul, dar se delimitează: „Jordan folosește abilitățile lui extraordinare pentru a ajunge la o viziune foarte conservatoare, care uneori, în opinia mea, le ia drepturi femeilor. Această idee că femeile sunt fericite când sunt în rol de suport pentru bărbați… Nu cred că e corect”.
Nu femeile sunt vinovate
El mai insistă că nu dă vina pe femei.
„Nu cred că soluția este să dezavantajăm economic femeile. Nu încerc să ambalez violența și să spun că femeile trebuie să-și coboare standardele ca să nu avem bărbați furioși. Cred că bărbații trebuie să se ridice la nivel. Iar societatea trebuie să investească mai mult în toți tinerii”, susține acesta.
Pentru Galloway, adevărata bătălie nu e între sexe: „Este o luptă între liberal și iliberal, nu între bărbați și femei. Genurile au făcut o treabă excelentă convingându-se că e vina celuilalt. Nu cred că asta ajută”.
Când deraiază băieții: lipsa unui model masculin
Scriitorul crede că momentul critic din viața unui băiat este pierderea unei figuri masculine: prin moarte, divorț sau abandon.
El însuși a trecut prin asta: tatăl lui a plecat de acasă când el avea nouă ani. Erau săraci, iar mama lui l-a crescut singură. Bunicul, tatăl tatălui, era și mai rău: un alcoolic violent.
Galloway povestește că a învățat să nu mai țină „scorul” în relații, acel sentiment de: „De ce sunt eu un fiu bun când el nu a fost un tată bun?”.
A renunțat la scor și a devenit fiul, partenerul și colegul pe care voia el să îi aibă. Așa s-a împăcat cu tatăl lui, care a murit anul acesta.
Autobiografia unui om „născut pe a treia bază”
Galloway nu se prezintă ca un geniu. Spune că a fost mediocru la școală, timid, fără succes la fete. Și că a ajuns unde a ajuns datorită norocului și avantajelor structurale: a crescut într-un stat bogat, alb, bărbat, fără discriminare rasială sau de gen. „Adevărul e că m-am născut pe a treia bază”, susține el.
A prins momentul perfect al boom-ului dotcom și în 2017 și-a vândut firma pentru 155 de milioane de dolari.
Acum își împarte timpul între scris, investiții și media. Plănuiește să se întoarcă în SUA anul viitor „ca să fac America din nou America”. Lucrează la o rețea informală de podcasturi pro-democrate pentru alegerile din 2026 și 2028.
Despre Trump, Musk și masculinitatea toxică
Galloway spune că oamenii ca Trump și Musk sunt tot ce nu e masculin.
„Au confundat masculinitatea cu grosolănia și cruzimea. Și nu doar că e greșit, dar sunt modele îngrozitoare pentru tinerii bărbați”, crede el.
Modelul masculin al lui Galloway
Primii doi pe lista lui: Muhammad Ali și… Margaret Thatcher. „Nu știu dacă e corect să o numesc masculină, dar forța ei…”
Îl admiră și pe Keanu Reeves: „Dă o mare parte din salariul lui altor actori, e foarte bun, îți acordă din timpul lui, e modest”.
Vulnerabilitatea este cea mai subversivă formă de masculinitate
Deși vorbește despre disciplină, succes și bani, Galloway e foarte deschis despre vulnerabilitate. Când tatăl lui a murit, a plâns în timpul podcastului „Pivot”. Pentru el, plânsul nu e slăbiciune.
„Timp de 3.000 de ani, bărbații au fost învățați că dacă arată slăbiciune – și o modalitate este plânsul – vine alt bărbat, îți ia tot, îți ia nevasta și îți mănâncă copiii. Așa că bărbații au fost învățați să nu arate slăbiciune. Vestea bună e că trăim într-o societate modernă, nimeni nu o să te omoare pentru că plângi, și se simte al naibii de bine”, explică acesta.
Între 29 și 44 de ani, nu a plâns deloc. Acum plânge frecvent, „nu ca să arăt feminitate, ci ca să stea timpul în loc”.
Plânsul, spune el, îl apropie de oameni și îi oferă o claritate emoțională: „Mai ales alți bărbați reacționează bine. Nu vor să îmi ia nimic. Zic: «Doamne! Pot și eu un pic din asta?»”.
Ştiri video recomandate
