De la păsări care dorm cu o jumătate de creier în timp ce zboară, până la animale care trag un pui de somn de doar câteva secunde pentru a face față perioadelor critice, lumea animală a dezvoltat strategii uimitoare pentru a se odihni fără a deveni pradă ușoară.
Toate animalele care au un creier au nevoie de somn și, surprinzător, chiar și unele fără creier dorm. Dorm oamenii, păsările, balenele și chiar meduzele.
Somnul este universal, „deși este, de fapt, extrem de riscant”, explică Paul-Antoine Libourel, cercetător la Centrul de Cercetare în Neuroștiințe din Lyon, potrivit Euronews.
Atunci când adorm, animalele sunt cel mai vulnerabile în fața prădătorilor. Cu toate acestea, nevoia de somn este atât de puternică încât niciun organism nu o poate evita complet, indiferent cât de periculos sau incomod ar fi contextul.
Speciile care trăiesc în condiții extreme au fost nevoite să găsească soluții pe măsură: somn „furat” în reprize de câteva secunde în timpul îngrijirii puilor, dormit în zbor în timpul migrațiilor sau chiar somn în timp ce înoată.
Până de curând, oamenii de știință puteau doar să presupună când dorm animalele sălbatice, bazându-se pe observații precum nemișcarea sau închiderea ochilor. Însă în ultimii ani, dispozitive extrem de mici - senzori și „căști” care măsoară activitatea cerebrală, similare celor din laboratoarele de somn umane - au oferit, pentru prima dată, o imagine clară asupra modului spectaculos în care animalele dorm în sălbăticie.
Aceasta este, spun cercetătorii, noua știință a „somnului extrem”.
Pinguinii și „microsomnul” de patru secunde
Un exemplu spectaculos vine din Antarctica, unde pinguinii au dezvoltat o strategie unică.
Acești pinguini formează perechi pe viață și își împart sarcinile parentale: unul rămâne să păzească oul sau puiul, menținându-l la cald, în timp ce celălalt pleacă la pescuit. Apoi fac schimb, fără pauză, săptămâni întregi.
Problema este evidentă: cum să dormi suficient când trebuie să fii permanent atent la pui?
Răspunsul: mii de ațipiri zilnice, fiecare de doar patru secunde.
Aceste „microsomnuri”, așa cum le numește biologul Won Young Lee de la Institutul Coreean de Cercetare Polară, sunt suficiente pentru ca părinții să reziste în coloniile aglomerate și zgomotoase.
Când un vecin stângaci se apropie prea mult sau când apar păsări de pradă, pinguinul se trezește instantaneu, apoi adoarme din nou, cu bărbia sprijinită de piept, asemenea unui șofer moleșit de oboseală.
Adunate, aceste pauze scurte de somn înseamnă aproximativ 11 ore de odihnă pe zi. Cercetătorii au ajuns la această concluzie monitorizând activitatea cerebrală a 14 pinguini adulți, timp de 11 zile, pe Insula King George.
Astfel, pinguinii au dezvoltat capacitatea remarcabilă de a funcționa cu un somn extrem de fragmentat, cel puțin în sezonul de reproducere.
Păsările fregată dorm cu jumătate de creier, în zbor
Mult timp, oamenii s-au întrebat dacă păsările care zboară luni întregi apucă vreodată să doarmă. În cazul păsărilor fregată, răspunsul este: da.
Cercetătorii au montat dispozitive care măsoară undele cerebrale pe capetele acestor păsări marine mari, care cuibăresc în Insulele Galápagos. Rezultatul a fost surprinzător: în timpul zborului, fregatele pot dormi cu doar o jumătate de creier, în timp ce cealaltă rămâne semi-trează, menținând un ochi deschis pentru a evita obstacolele.
Această abilitate le permite să zboare săptămâni întregi fără să aterizeze pe apă sau pe uscat - lucru esențial, deoarece penele lor nu sunt impermeabile.
Totuși, atunci când trebuie să vâneze sau să facă manevre complexe, fregatele trebuie să fie complet treze. Ele dorm în zbor doar atunci când planează, purtate de curenți de aer cald care le mențin în aer cu efort minim.
Înapoi la cuib, păsările dorm normal, cu întregul creier și pentru perioade mai lungi, semn că somnul „pe jumătate” este o adaptare strict pentru zborurile de durată.
Fregatele pot parcurge peste 400 de kilometri pe zi, timp de mai bine de 40 de zile consecutive, fără oprire - performanță imposibilă fără această formă specială de somn.
Focile-elefant dorm sub apă
Pe uscat, viața unei foci-elefant nordice, care poate cântări peste două tone, este relativ sigură. În ocean însă, somnul este extrem de periculos din cauza rechinilor și balenelor ucigașe.
În timpul expedițiilor de hrănire, care pot dura până la opt luni, focile se scufundă repetat la câteva sute de metri adâncime. Fiecare scufundare durează aproximativ 30 de minute, iar pentru o treime din acest timp, animalele dorm.
Cercetările coordonate de Jessica Kendall-Bar, de la Institutul de Oceanografie Scripps, au arătat că focile dorm la cele mai mari adâncimi, unde prădătorii ajung rar.
Somnul include atât faza de somn profund, cât și faza REM. În timpul somnului REM, focile devin temporar paralizate și încep să se rotească lent în apă, într-un fenomen numit de cercetători „spirala somnului”.
În total, focile dorm aproximativ două ore pe zi în larg. Pe plajă, însă, pot dormi și zece ore.
Evoluția surprinzătoare a somnului
Oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă pe deplin de ce dormim și cât somn este, de fapt, necesar.
Este puțin probabil ca oamenii să poată adopta aceste metode extreme de odihnă. Însă studiul somnului în sălbăticie arată cât de adaptabilă este natura și cum viața găsește soluții chiar și în cele mai periculoase condiții.
Somnul, se pare, nu dispare niciodată - doar se reinventează.
Ştiri video recomandate
