De câțiva ani, așa-numita dietă carnivoră face valuri pe internet. Susținută de influenceri și vedete, acest regim exclude în cea mai mare parte fructele, legumele, cerealele și lactatele, bazându-se doar pe carne, pește și grăsimi animale. Ideea centrală: strămoșii noștri vânători ar fi trăit aproape exclusiv din carne, deci am fi „programați” să mâncăm la fel.
Dar realitatea arheologică și științifică arată contrariul, potrivit BBC Science Focus.
Un mit hrănit de descoperiri incomplete
Imaginea „omului cavernelor carnivor” a fost construită pe baza fosilelor de oase și a uneltelor de piatră, care rezistă în timp. Resturile de plante, însă, se descompun rapid și rar ajung până la noi. Din această cauză, primele interpretări au fost părtinitoare, punând accent pe vânătoare.
Astăzi, cercetările moderne – de la analiza izotopilor din dinți și oase până la studiul plăcii dentare fosilizate – demonstrează clar că oamenii preistorici consumau o gamă variată de plante: ghinde, semințe, fructe, cereale sălbatice.
Un studiu din 2024 realizat de Institutul Max Planck a arătat că locuitorii din Taforalt (Maroc) se bazau pe plante în proporție majoritară acum mii de ani.
Cercetările etnografice asupra societăților de vânători-culegători moderne arată că femeile nu doar adunau plante, ci și vânau în multe comunități. Iar plantele ofereau un avantaj major: erau surse de hrană mai constante decât carnea, care depindea de norocul vânătorului.
Niciun „meniu unic” al epocii de piatră
Paleoliticul a cuprins populații răspândite în medii extrem de diferite – de la junglele Asiei de Sud până la tundra arctică. Dietele lor variau masiv în funcție de resursele locale: nuci și fructe în Sri Lanka, pește și mamifere marine în Groenlanda.
Chiar dacă am vrea să imităm alimentația strămoșilor, nu am putea: plantele și animalele lor nu mai există în forma de atunci. Pepenii lor erau amari, bananele pline de semințe, iar morcovii subțiri și albi. Agricultura și selecția au transformat complet hrana noastră.
Și oamenii s-au schimbat
Nu doar alimentele, ci și corpurile noastre s-au adaptat. Unele populații au dezvoltat toleranța la lactoză pentru a consuma lapte și produse lactate. Altele au mai multe enzime amilază, utile pentru digerarea amidonului din cereale și tuberculi. Inuiții, în schimb, au adaptări genetice pentru a metaboliza eficient dietele bogate în grăsimi animale.
Ce putem învăța, de fapt, din trecut
Ideea că „trebuie să mâncăm ca strămoșii” e o iluzie. Oamenii preistorici nu căutau echilibru nutrițional sau sănătate pe termen lung – ei mâncau ce găseau, pentru a supraviețui.
Astăzi, provocarea noastră este alta: să găsim un mod de alimentație sănătos și sustenabil. Experții spun că diversitatea este cheia: mai multe legume, fructe, leguminoase, semințe și cereale integrale, mai puțină carne și alimente procesate.
Ştiri video recomandate
