Oamenii de știință au stabilit o legătură între stres și căderea părului, inclusiv cu o afecțiune comună care provoacă pierderea părului în porțiuni mari. Stresul excesiv apasă puternic asupra organismului şi poate afecta somnul, poate accelera ritmul cardiac și poate provoca dureri musculare. De asemenea, stresul a fost asociat cu căderea părului, precum "alopecia areata", o afecțiune cronică în care celulele imune atacă foliculii piloși (N.r. - structuri ale pielii din care cresc firele de păr), scrie Live Science.
Anecdotic, această afecțiune este adesea precedată de stres, însă oamenii de știință nu reușiseră până acum să demonstreze convingător o relație directă de cauzalitate. Un nou studiu publicat miercuri în revista Cell reușește să conecteze aceste elemente, printr-o serie de experimente realizate pe șoareci.
"Întotdeauna am fost fascinat de modul în care experiențele de viață lasă urme asupra corpurilor noastre. Încă știm surprinzător de puține lucruri despre modul în care stresul ne remodelează țesuturile și contribuie la boli", a declarat Ya-Chieh Hsu, coautoare a studiului și biolog regenerativ la Universitatea Harvard.
"Celulele ciliate oferă însă un model accesibil și informativ pentru a studia modul în care stresul afectează organismul", a adăugat Hsu.
Stresul te "enervează"
Atât alopecia areata, cât și telogen effluvium, o altă afecțiune de cădere a părului legată de stres, afectează celulele ciliate aflate în creștere. Cele aproximativ 100.000 de fire de păr de pe scalp nu sunt produse direct de celulele stem, ci de "celule de amplificare a tranzitului foliculilor de păr" (HF-TAC), care se divid rapid.
Hsu și colegii săi au considerat că HF-TAC-urile ar putea fi deosebit de vulnerabile la stres. Aceasta deoarece stresul activează modul "luptă sau fugi", în care procesele neesențiale, precum creșterea părului, sunt retrogradate în favoarea funcțiilor vitale.
Cercetătorii au folosit şoareci pentru a testa reacția HF-TAC-urilor la stresul pe termen scurt. Au injectat șoarecilor resiniferatoxină, o substanță asemănătoare capsaicinei. În 24 de ore, șoarecii au pierdut 30% dintre foliculii de păr.
Echipa știa că injectarea de resiniferatoxină activează sistemul nervos simpatic, responsabil de răspunsul "luptă sau fugi". Ei au observat că zonele pielii în care au murit mai multe HF-TAC-uri erau bogate în fibre nervoase simpatice. Blocarea acestor semnale a oprit căderea părului. De asemenea, blocarea receptorilor de pe HF-TAC-uri care răspund la norepinefrină – substanță chimică eliberată de nervii simpatici activi – a prevenit pierderea părului.
Analizele ulterioare au arătat că celulele cu creștere rapidă depind în mare măsură de mitocondrii pentru a susține ritmul intens de proliferare. Însă creșterile bruște de norepinefrină activează receptorii care inundă mitocondriile cu ioni de calciu.
"Această creștere bruscă de calciu deteriorează mitocondriile. Odată deteriorate, celulele își pierd capacitatea de a menține funcții esențiale – precum producția de energie și echilibrul ionic – și se rup. Astfel sunt distruse celulele ciliate", a explicat Hsu.
În mod normal, celulele ciliate nu trăiesc la nesfârșit: ele intră într-o etapă controlată numită catagen, în care multe celule dintr-un folicul mor înainte de un nou ciclu de creștere. Celulele ucise de stres, în schimb, mor prin necroză, un proces necontrolat.
Echipa lui Hsu a observat că necroza declanșează inflamații puternice în zonele afectate, iar șoarecii prezentau niveluri ridicate de celule imune în ganglionii limfatici. Crucial este că aceste celule erau autoreactive, adică pregătite să atace propriile țesuturi. Cercetătorii au demonstrat că aceste celule imune se pot infiltra în bulbii de păr și îi pot deteriora – exact ca în alopecia areata.
De ce poate căderea părului să reapară după ani
Un alt mister al alopeciei areata este faptul că pacienții pot experimenta recăderi la mult timp după episodul de stres inițial.
Pentru a investiga, cercetătorii au permis unor șoareci stresați să se calmeze și celulele lor ciliate să reintre în faza de creștere. Ulterior, au expus șoarecii unui semnal inflamator similar celui din timpul unei infecții. Această inflamație a făcut ca celulele imune să atace din nou bulbii de păr. La șoarecii nestresați anterior, această activare imună nu a dus la deteriorarea foliculilor.
"Aceasta oferă o posibilă explicație pentru motivul pentru care unele persoane prezintă alopecie recurentă mult timp după episodul inițial de stres", a spus Hsu.
Aceste mecanisme ar putea contribui și la alte forme de cădere a părului legată de stres, inclusiv telogen effluvium.
"În plus, mulți oameni experimentează subțierea sau căderea părului în perioade stresante, fără să primească un diagnostic oficial. Este posibil ca formele mai ușoare și subrecunoscute de cădere a părului legată de stres să aibă mecanisme similare cu cele descrise de noi", a adăugat ea.
Deși studiul a fost realizat pe șoareci de laborator, cartografierea acestui mecanism sugerează mai multe puncte în care intervențiile medicale ar putea reduce impactul căderii părului legată de stres și de procese autoimune. Hsu intenționează să exploreze astfel de tratamente în studii viitoare și să investigheze modul în care stresul contribuie la alte afecțiuni autoimune.
"Mai sunt multe de învățat — nu doar în ceea ce privește pielea, ci și alte sisteme de organe", a concluzionat ea.
Ştiri video recomandate
