Ce-ar fi dacă primele mostre de rocă marțiană aduse vreodată în mod deliberat înapoi pe Pământ nu ar ateriza la Houston, ci la Beijing? Acest scenariu, odinioară improbabil, se apropie de realitate. Misiunea Mars Sample Return (MSR), condusă de SUA şi considerată de mult timp o prioritate maximă în știința planetară și concepută ca piatra de temelie a colecției atent selecționate de mostre geologice prelevate din craterul Jezero de pe Marte... a stagnat. În paralel, misiunea Tianwen-3 a Chinei, concepută ca un efort mai simplu, vizând colectarea unui număr mai mic de mostre, mai puțin atent selecționate, este programată pentru lansare în 2028, cu revenire pe Pământ în 2031, scrie Live Science.
Inițial planificat pentru începutul anilor 2030, programul SUA a devenit prea complicat, cu un buget depășit și din ce în ce mai vulnerabil la dificultăți politice. Între timp, cel puțin 30 de tuburi sigilate cu mostre, care ar putea conține primele dovezi concrete ale vieții extraterestre, zac blocate în praful marțian.
În paralel, misiunea Tianwen-3 a Chinei, concepută ca un efort mai simplu, vizând colectarea unui număr mai mic de mostre, mai puțin atent selecționate, este programată pentru lansare în 2028, cu revenire pe Pământ în 2031. Dacă va reuși, Beijingul ar putea obține unul dintre cele mai râvnite premii din știința planetară – cu ani, dacă nu chiar decenii, înaintea NASA. Având în vedere că fereastra de lansare a Chinei se apropie rapid, experții spun că NASA ar putea să-și fi pierdut deja șansa de a rămâne lider.
"Oricum, nu cred că este o competiție, pentru că știm deja suficiente despre problemele MSR și despre dificultățile lor bugetare", a declarat Chris Impey, astronom la Universitatea din Arizona, care nu este implicat direct în programul de returnare a probelor din niciuna dintre țări.
Misiunea NASA este deja suficient de avansată, cu probe stocate pe Marte și hardware esențial proiectat sau construit, încât o tranziție către o alternativă mai agilă și mai ieftină, care să respecte în continuare calendarul inițial, "pur și simplu nu este posibilă".
"Sunt blocați în planul pe care îl au", a spus Impey.
Rezultatele științifice sunt uriașe. Revenirea probelor marțiene ar permite laboratoarelor de pe Pământ să efectueze analize imposibile cu instrumentele de la bordul roverelor: de la investigarea rocilor la scară atomică și moleculară, până la căutarea compușilor organici sau a microbilor fosilizați.
O astfel de cercetare ar putea demonstra, în sfârșit, dacă Marte a găzduit cândva viață sau ar confirma că a fost întotdeauna o planetă sterilă. Ambele rezultate ar revoluționa știința planetară. Dar, așa cum se întâmplă adesea cu premierele în spațiu, știința este doar o parte a poveștii.
"Există, fără îndoială, un anumit grad de valoare geopolitică în a fi primul, iar valoarea în acest sens vine din percepția publică asupra faptului de a fi sau nu primul. Ideea că o misiune ar putea fi mai valoroasă științific se va pierde probabil în fundal și este păcat", a declarat Gerard van Belle, director științific la Observatorul Lowell din Arizona, care nu este implicat direct în misiunea de returnare a probelor.
Poate NASA să recupereze terenul pierdut?
Din 2020, roverul Perseverance al NASA a forat și stocat zeci de mostre din craterul Jezero, un fund de lac antic, unde a fost descoperit recent ceea ce agenția a numit "cel mai clar semn de viață pe care l-am găsit vreodată pe Marte". Aceste roci, atent selectate, reprezintă, potrivit oamenilor de știință, cea mai bună șansă a omenirii de a determina dacă Marte a găzduit vreodată viață.
Însă aducerea acestor mostre acasă se dovedește extrem de dificilă. MSR, un proiect condus de SUA împreună cu Agenția Spațială Europeană, a fost conceput ca un lanț complex de transferuri de mare risc: mostrele colectate de Perseverance ar fi preluate de un modul de aselenizare, transferate printr-un braț robotic într-un vehicul de ascensiune de pe Marte, apoi lansate pe orbită pentru a fi capturate de o navă spațială de întoarcere.
Chiar și după ce planurile pentru un "rover de transport" au fost abandonate în favoarea unei perechi de elicoptere în miniatură, întregul proces a rămas extrem de costisitor. Cu cheltuieli care au depășit 11 miliarde de dolari și termene amânate spre 2040, NASA a declarat în 2024 că planul este nesustenabil.
"Poate că, dacă SUA ar fi fost nevoită să regândească totul, ar fi ales o cale diferită, începând cu o misiune mai simplă – poate", a spus van Belle.
La începutul acestui an, NASA a prezentat două alternative mai simple. Fiecare dintre ele ar necesita însă un angajament imediat de 300 de milioane de dolari din partea Congresului pentru a rămâne în grafic, cu o lansare în jurul anului 2030 și returnarea a circa 30 de mostre între 2035 și 2039.
Chiar și așa, Impey se îndoiește că NASA poate recupera întârzierea.
"Nu cred că pot accelera calendarul, chiar dacă ar primi banii pe care îi cer în prezent", a spus el.
Între timp, sonda chineză Tianwen-3 mizează pe o misiune autonomă, eficientă, bazată pe experiența reușitelor recente ale Chinei: misiunile lunare Chang'e-5 (2020) și Chang'e-6 (2024), aceasta din urmă aducând primele mostre prelevate vreodată de pe fața nevăzută a Lunii.
Tianwen-3 prevede două lansări: una pentru un lander echipat cu burghiu, braț robotic și un elicopter de recunoaștere, și alta pentru o navă spațială de întoarcere în orbită. Printr-o abordare "grab-and-go" (N.r. - apucă şi pleacă), landerul ar colecta mostrele și le-ar încărca direct în vehiculul său de ascensiune. După aproximativ două luni pe suprafață, racheta ar decola pentru a întâlni vehiculul de întoarcere pe orbita marțiană, care va aduce aproximativ 500 de grame de material înapoi pe Pământ.
Locul vizat de misiunea chineză este mai plat și mai puțin divers din punct de vedere geologic decât Jezero – ales mai degrabă pentru siguranță decât pentru valoare științifică. Asta înseamnă că mostrele ar putea fi mai puțin revelatoare decât cele colectate de Perseverance. Totuși, este mult mai probabil ca Tianwen-3 să respecte calendarul, fiind parte integrantă a strategiei spațiale pe termen lung a Chinei – o strategie bine finanțată, care a returnat deja mostre lunare, a construit o stație spațială și are ca obiective o bază lunară permanentă până în 2035 și misiuni cu echipaj uman pe Marte până în 2050.
"Cronologia Chinei este de câteva decenii, dar cronologia NASA aproape că se dizolvă în timp ce o privim. Așadar, dacă există o cursă spațială, China o câștigă deja – și ar putea să o câștige categoric în următoarele decenii", a adăugat Impey.
Un nou moment Sputnik?
Obstacolele NASA nu sunt doar tehnice. Casa Albă a propus reduceri drastice – aproape înjumătățind bugetul științific al NASA și reducând finanțarea totală de la 24,8 miliarde de dolari la 18,8 miliarde de dolari. Dacă va fi adoptată, ar marca cea mai abruptă tăiere bugetară într-un singur an din istoria agenției – mai severă decât cele de după încheierea programului Apollo în anii 1970.
"Anul fiscal următor va fi decisiv. Dacă reducerile vor fi aplicate, nu doar că misiunea MSR ar fi compromisă, dar și multe alte programe științifice și planetare ar putea fi afectate", a spus Impey.
"Ar fi devastator. Este o prăpastie de pe care NASA ar putea cădea – și dacă se întâmplă asta, atunci proiectul MSR condus de SUA cu siguranță nu va mai avea loc timp de decenii", a adăugat el.
Dacă China reușește să aducă primele mostre marțiene, simbolismul ar putea rivaliza cu momentul Sputnik. În 1957, lansarea de către Uniunea Sovietică a primului satelit artificial a șocat SUA, a dus la crearea NASA, a declanșat investiții masive în educația științifică și inginerească, și a accelerat cursa spațială care a culminat cu aselenizarea Apollo un deceniu mai târziu.
Oamenii de știință planetari, dornici să afle dacă Marte a fost locuibil, spun că preferă ca misiunea Mars Sample Return condusă de SUA să aibă succes – chiar dacă întârzie – decât să fie abandonată complet.
"Ceea ce contează este dacă putem răspunde la întrebarea: a existat sau există viață pe Marte?", a spus Impey.
Totuși, nicio misiune singulară nu garantează răspunsul. Fiecare va aduce înapoi doar o cantitate mică de rocă dintr-o regiune restrânsă a unei planete vaste și complexe. Tocmai de aceea este esențial ca atât NASA, cât și China să reușească – pentru că eforturile lor combinate pot oferi piese complementare ale aceluiași puzzle.
"Dacă ai noroc și aduci înapoi roca perfectă, da, poate obții răspunsul. Dar există întotdeauna șansa ca o singură probă dintr-o anumită locație să nu fie suficientă", a apreciat Impey.
Ştiri video recomandate
