Fosila celui mai vechi exemplar de furnciă a fost descoperită într-un muzeu brazilian. Furnica preistorică a trăit printre dinozauri acum aproximativ 113 milioane de ani, cu mult înainte de apariția furnicilor moderne și avea un mod neobișnuit de a-și ucide prada. Fosila este cel mai vechi exemplar de furnică cunoscut până acum, scrie CNN.
Anderson Lepeco, cercetător la Muzeul de Zoologie al Universității din São Paulo, a declarat că a descoperit acest specimen "extraordinar" în septembrie 2024, în timp ce analiza o colecție de fosile găzduită de același muzeu. Muzeul deține una dintre cele mai mari colecții de insecte fosilizate din lume, incluzând exemplare din Formațiunea Crato, aflată în nord-estul Braziliei – un depozit geologic renumit pentru conservarea excepțională a fosilelor.
Furnica, păstrată în calcar, aparține unei subfamilii dispărute, cunoscută sub numele de Haidomyrmecinae – supranumite "furnici ale iadului" – care au trăit în perioada Cretacicului, între 66 și 45 de milioane de ani în urmă și nu sunt înrudite cu nicio specie de furnică existentă în prezent, conform unui studiu publicat joi în revista Current Biology, adaugă CNN.
Noua specie fosilă a fost denumită "Vulcanidris cratensis" și prezenta fălci asemănătoare unor coase, pe care probabil le folosea pentru a prinde sau a înțepa prada.
"Am fost pur și simplu șocat să văd acea proeminență ciudată în partea frontală a capului acestui exemplar. Alte furnici ale iadului au fost descrise cu mandibule bizare, dar întotdeauna din exemplare conservate în chihlimbar", a spus Lepeco, autorul principal al studiului.
Alte furnici ale iadului din perioada Cretacicului au fost găsite în chihlimbar în Franța și Myanmar, dar acestea datează de aproximativ 99 de milioane de ani.
"Faptul că o furnică a iadului a trăit înaintea acestora, în actualul teritoriu al Braziliei, sugerează că furnicile erau deja răspândite pe scară largă la începuturile evoluției lor", au remarcat autorii studiului.
Descoperirea oferă noi perspective asupra modului în care au evoluat furnicile în timpul Cretacicului timpuriu, o eră caracterizată de schimbări majore. De asemenea, contribuie la înțelegerea trăsăturilor neobișnuite ale speciilor din acea perioadă, care nu au supraviețuit extincției în masă de la sfârșitul erei dinozaurilor, spun cercetătorii.
Trăsături anatomice pierdute în timp
Astăzi, furnicile sunt printre cele mai vizibile și abundente insecte de pe glob, fiind prezente pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, potrivit studiului. Totuși, furnicile nu au fost dintotdeauna dominante. Ele au evoluat în timpul Jurasicului târziu și Cretacicului timpuriu, acum aproximativ 145 de milioane de ani, când strămoșii acestora s-au desprins din același grup evolutiv care a dat naștere viespilor și albinelor.
Abia după impactul asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor și a multor alte specii, acum 66 de milioane de ani, furnicile au devenit printre cele mai frecvent întâlnite insecte în înregistrările fosile, se arată în studiu.
"Fosila este o descoperire de mare importanță", a afirmat Phil Barden, profesor asociat la Institutul de Tehnologie din New Jersey, specialist în istoria evolutivă a insectelor.
"Această nouă descoperire este acum cea mai veche furnică cunoscută, extinzând înregistrarea fosilă a furnicilor cu aproximativ zece milioane de ani", a explicat Barden, care nu a fost implicat în studiu.
"Chiar dacă furnicile fosile au fost documentate încă din secolul al XIX-lea, până acum nu era clar dacă lipsa furnicilor mai vechi de 100 de milioane de ani se datora absenței lor reale sau pur și simplu faptului că nu fuseseră conservate în depozitele analizate de oameni", a adăugat el.
Specia nou descoperită prezintă și unele trăsături asemănătoare viespilor, ceea ce indică o origine comună între cele două grupuri.
"De exemplu, aripile furnicii aveau mai multe vene decât cele ale furnicilor moderne", a menționat Lepeco.
Imaginile obținute prin micro-tomografie computerizată, o tehnologie 3D bazată pe raze X care permite vizualizarea interiorului specimenului, au confirmat că insecta era strâns înrudită cu furnicile iadului, cunoscute anterior doar din fosilele conservate în chihlimbarul birmanez.
Cea mai importantă trăsătură a acestei furnici era anatomia sa neobișnuită. Furnicile moderne au fălci laterale, care se închid dintr-o parte în alta. În schimb, această furnică avea fălci asemănătoare unei coase, care se mișcau paralel cu capul și ieșeau în față, din zona ochilor, se arată în studiu.
"Probabil funcționau ca un fel de stivuitor, ridicându-se în sus atunci când furnica prindea alte insecte dispărute", a explicat Lepeco.
„Morfologia sa complexă sugerează că, încă de la început, furnicile au dezvoltat strategii de prădare sofisticate, diferite de cele ale rudelor lor moderne", a concluzionat el.
