Un cap mumificat descoperit în Bolivia în urmă cu mai bine de un secol, considerat mult timp ca aparținând unui bărbat incaș, ascunde de fapt o altă istorie, potrivit unui studiu recent citat de Daily Galaxy.
Cercetătorii au stabilit că rămășițele nu provin din cultura incașă, ci de la o altă populație, iar individul a trecut prin proceduri specifice, inclusiv deformarea craniană din copilărie și o încercare de trepanație — incizii adânci în osul craniului, probabil cu scop ritualic.
„Aceste rămășițe nu sunt doar niște oase dintr-o colecție antropologică. Ele aparțin unor persoane reale, cu propria lor istorie”, a declarat pentru Live Science Claire Brizon, muzeolog și istoric de artă la Muzeul Cantonal de Arheologie și Istorie din Lausanne, Elveția.
Descoperiri surprinzătoare
Studiul, publicat pe 27 august în International Journal of Osteoarchaeology, arată că individul era un bărbat adult care a murit acum cel puțin 350 de ani. Craniul său, conic în partea superioară, poartă urme ale unei încercări de trepanație, însă fără semne de traumă care să justifice o intervenție medicală, ceea ce sugerează mai degrabă un scop social sau ritualic.
Analiza a mai arătat că deformarea craniană a fost realizată prin strângerea capului în bandaje în primii ani de viață — o practică răspândită în America de Sud precolumbiană.
Cum a ajuns în Elveția
Capul mumificat a intrat în colecția muzeului din Lausanne în 1876, donat de un colecționar elvețian care îl adusese din Bolivia. Pe eticheta atașată scria că ar fi vorba despre un individ incaș. Totuși, cercetările au demonstrat că tipul de deformare craniană este specific poporului Aymara, comunitate indigenă din platourile înalte ale Boliviei.
Cel mai probabil, capul a fost recuperat dintr-un chullpa — turnuri funerare de piatră specifice regiunii — și a fost conservat natural datorită climatului rece și uscat.
Analiză non-invazivă
Pentru a respecta integritatea rămășițelor, cercetătorii au folosit doar metode non-invazive, evitând tehnici precum datarea cu radiocarbon sau analiza ADN, care presupun distrugerea parțială a materialului.
„Persoana nu și-a putut da consimțământul, deci era important să alegem metode care să fie cât mai respectuoase”, a subliniat Claudine Abegg, antropolog la Universitatea din Geneva și autoare principală a studiului. Ea a adăugat că decizia privind eventuale teste mai invazive ar trebui să aparțină comunităților legate de această identitate culturală.
Deocamdată, capul rămâne în colecția muzeului, dar nu este expus publicului. Brizon a precizat că instituția nu a primit solicitări de repatriere, însă este deschisă unor astfel de discuții.
O descoperire unică
Julia Gresky, paleopatolog la Institutul Arheologic German, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Live Sciencecă nu a mai întâlnit până acum un caz care să combine atât deformarea craniană, cât și o tentativă de trepanație.
„Nu există semne clare de traumă care să fi justificat trepanația. E posibil să fi avut un rol ritualic. Nu știm de ce nu a fost finalizată procedura — poate, pur și simplu, persoana a spus: «Îmi pare rău, dar nu mai vreau»”, a spus specialista.
Ştiri video recomandate
