O cercetare controversată, pusă în practică în anii `60, în cadrul căreia neurologul John C. Lilly le-a administrat LSD unor delfini, a avut un final mai puțin fericit, atât pentru știință, cât și pentru mamiferele folosite în cadrul studiului. Cercetarea, finanţată de NASA, avea scopul de a crea o metodă de comunicare între oameni și delfini, scrie iflscience.com.
Intrigat de inteligenţa delfinilor, Lilly a popularizat ideea conform căreia delfinii au inteligenţa necesară pentru a comunica lingvistic cu oamenii. Creierul delfinilor este mult mai mare decât cel al primatelor, cu excepţia oamenilor. Precum maimuţele, delfinii se pot recunoaşte în oglindă, fiind capabili să imite sunete şi acţiuni ale oamenilor.
Cercetătorul și-a expus ideile în cartea în cartea ,,Omul şi Delfinul'', volum care a atras atenția astronomilor interesaţi de comunicarea cu extratereştri prin intermediul undelor radio. Astfel a luat națșere o echipă ce cercetare numită ,,Ordinul Delfinului”. Echipa a fost finanțată de NASA, în 1963, pentru a realiza studii în insula St. Thomas din Caraibe.
Cum a decurs experimentul din St. Thomas:
Cercetătorii încercau să convieţuiască alături de trei delfini: Peter, Pamela şi Sissy. Anterior, neurologul John C. Lilly încercase să observe activitatea neuronală a creierului delfinilor prin inserarea unor sonde în cavitatea craniană, însă a renunţat la această tehnică deoarece anestezia provoca oprirea respiraţiei delfinilor.
Fiind printre singurii neurologi licenţiaţi pentru studierea efectelor LSD-ului, Lilly a decis să administreze drogul delfinilor pentru a observa impactul acestora asupra cogniţiei şi comunicării mamiferelor. În 1967, Lilly susţinea că LSD-ul le-a făcut pe animale să fie mult mai vocale.
Cercetătorul nu a reuşit să dovedească ceea ce declara, iar fondurile sale au fost retrase.
