Studiile terapiei genice s-au făcut deocamdată doar pe șoareci. Rezultatele obținute, însă, ar putea contribui în viitor la obținerea unui tratament similar pentru oameni.
Echipa de specialiști au observat după 6-8 luni șoarecii pe care s-au făcut testele, prezintă o îmbunătățire generală a aspectului dar și a puterii de apucare. Și, cel mai important, au o durata de viață extinsă cu aproximativ 25%.
Metoda, detaliată într-o lucrare ştiinţifică publicată luna aceasta în jurnalul Science Translational Medicine, implică dezactivarea unei gene numite kat7, despre care oamenii de ştiinţă au descoperit că joacă un rol esenţial în procesul de îmbătrânire celulară.
„După şase-opt luni, aceşti şoareci prezintă o îmbunătăţire generală a aspectului şi a puterii de apucare şi, cel mai important, au o durată de viaţă extinsă cu aproximativ 25%”, spune Qu Jing, în vârstă de 40 de ani, specialistă în medicină regenerativă la Institutul de Zoologie din cadrul Academiei de Ştiinţe din China (CAS), citată de Reuters.
Gena kat7 are cea mai mare contribuție asupra îmbătrânirii celulare
Echipa de biologi au ales din mii de gene, pe acelea care aveau o mare influență asupra îmbătrânirii celulare. Și în special una dintre ele, kat7, care avea cea mai mare contribuție, și au inactivat-o în ficatul șoarecilor.
Oamenii de ştiinţă au identificat, astfel, 100 de gene din aproximativ 10.000, iar kat7 s-a remarcat prin faptul că avea cea mai importantă contribuţie la senescenţa celulară, a explicat Qu.
Kat7 este una dintre zecile de mii de gene care se găsesc în celulele mamiferelor. Cercetătorii au inactivat-o în ficatul şoarecilor cu ajutorul unei metode numite vector lentiviral.
„Am testat funcţia genei într-o diversitate de tipuri de celule, în celula stem umană, celule stem mezenchimale, celule ale ficatului uman şi în celule ale ficatului şoarecilor şi la niciuna dintre aceste celule nu am observat niciun fel de toxicitate celulară detectabilă. Iar în cazul şoarecilor nu am observat, deocamdată, niciun efect secundar”, a precizat cercetătoarea.
Următorul pas este testarea metodei pe maimuțe. Însă acest lucru va necesită fonduri supliementare și mult mai multe cercetări.
