În lume există un oraș în care toți locuitorii trăiesc, lucrează și se distrează într-o singură clădire. Ascuns între munți și învăluit aproape tot timpul în nori, orașul Whittier din Alaska, este un loc cum nu mai există altul în lume.
Are doar 263 de locuitori și toți stau într-o singură clădire principală: Turn Begich – Whittier.
Blocul este casă pentru toți oamenii din oraș, dar, în același timp, reprezintă și locul în care majoritatea oamenilor lucrează și se distrează.
Clădirea cu 14 etaje a fost construită în timpul Războiului Rece și a servit drept bază militară americană, potrivit CNN.
Astăzi, blocul adăpostește apartamente, un magazin alimentar, o clinică medicală, o biserică, o școală, un oficiu poștal și chiar secția de poliție. Totul se află la doar câteva minute distanță, pe scări sau cu liftul.
O comunitate unică în lume
Locuitorii din Whittier descriu viața de zi cu zi drept un amestec între confort și apropiere comunitară. În spațiile comune se fac grătare și petreceri, iar vecinii devin rapid o mare familie extinsă.
Centralizarea serviciilor nu este doar practică, ci și necesară: clima subarctică aduce ninsori masive și vânturi care pot izola orașul săptămâni întregi.
De aceea, ideea de a avea totul sub același acoperiș s-a transformat într-un mod de viață.
De la bază militară la oraș
Istoria orașului este la fel de fascinantă ca și prezentul său. Zona era folosită de nativii Chugach ca rută de trecere între Prince William Sound și interiorul Alaskăi.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata americană a recunoscut poziția strategică a portului. Înconjurat de munți și aproape permanent acoperit de nori, era locul perfect pentru operațiuni militare secrete.
Astfel au fost construite două clădiri emblematice: Buckner Building, astăzi abandonată, și Begich Towers, care a devenit centrul vieții moderne din Whittier.
Orașul a fost lovit puternic de cutremurul din Vinerea Mare din 1964, cel mai devastator din istoria Americii de Nord, care a provocat tsunamiuri și distrugeri masive. Totuși, locuitorii au reconstruit așezarea și, în 1969, Whittier s-a transformat din bază militară în oraș civil.
Sub același acoperiș
Turnul Begich este inima comunității. Aici funcționează școala, magazinul, poșta, biserica și poliția, totul integrat într-un ecosistem social compact.
Locuitorii spun că este convenabil să poți merge la cumpărături, la slujbă sau chiar la medic fără să ieși afară în viscol. Într-un oraș unde iarna poate părea eternă, Begich Towers este un adevărat colț de lume închis, dar plin de viață.
Un colț de paradis în sălbăticia Alaskăi
Orașul se află la capătul canalului Passage, înconjurat de Munții Chugach și de apele spectaculoase ale Prince William Sound.
Zona face parte din Pădurea Națională Chugach, a doua ca mărime din Statele Unite, și este populată de vidre de mare, foci și balene cu cocoașă.
Climatul este umed. Whittier înregistrează aproape 5.000 mm de precipitații pe an, ceea ce îl face unul dintre cele mai ploioase locuri din America.
Verile sunt răcoroase și luminoase și sunt perfecte pentru drumeții, plimbări cu caiacul și croaziere printre ghețari.
Un oraș accesibil printr-un singur tunel
Drumul spre Whittier este o aventură în sine. Singura cale de acces este Tunelul Memorial Anton Anderson, o realizare inginerească de 4 kilometri care leagă orașul de restul Alaskăi.
Este cel mai lung tunel rutier din America de Nord, cu o singură bandă, și este împărțit între mașini și trenuri, conform unui program strict.
Deschiderea sa pentru traficul auto, în anul 2000, a schimbat complet viața orașului, transformându-l într-un punct turistic important și într-un loc de plecare pentru croazierele din Prince William Sound.
Turism și viață în armonie cu natura
Portul adânc, care nu îngheață nici iarna, este vital pentru economia locală. El susține pescuitul comercial, transportul de mărfuri și turismul, fiind și o oprire majoră pe ruta maritimă Alaska Marine Highway.
În fiecare vară, Whittier primește peste 700.000 de vizitatori, atrași de peisajele glaciare, fiordurile albastre și fauna spectaculoasă.
În timp ce turiștii descoperă frumusețea naturii, localnicii continuă să trăiască într-un echilibru delicat între izolare și comunitate.