În nordul Dobrogei, dovezile credinței creştine s-au păstrat din cele mai vechi timpuri. La Niculițel, o criptă unică în Europa păstrează memoria unor martiri creștini din primele secole, iar la doar câțiva kilometri, o biserică ridicată în Evul Mediu încă își deschide porțile credincioșilor. Între ziduri pictate și povești transmise din generație în generație, două locuri spun aceeași poveste: cea a unei credințe care a supraviețuit timpului.
Dobrogea păstrează locuri în care istoria creștinismului se citește încă în piatră. La Niculițel, urmele unei basilici vechi de secole și o biserică mică, păstrată până astăzi, vorbesc despre aceeași comunitate și despre o credință care a traversat timpul.
„Aici avem una dintre cele mai importante descoperiri din Europa, unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine, deoarece aici se păstrează o criptă unicat, construită în prima jumătate a secolului al IV-lea și descoperită în 1971. Ceea ce vedeți la suprafață sunt, de fapt, ruinele vechii basilici, care a fost construită pe mormintele martirilor creștini, astfel încât să le cuprindă și să le păstreze sub altarul ei”, a explicat conservatorul basilicii de la Niculițel, Cornelia Odagiu.
Coborâm spre vestigiile basilicii, acolo unde Cercetările arheologice au scos la lumină una dintre cele mai importante mărturii ale creștinismului timpuriu din această parte a țării. Zidurile rămase, mormintele și obiectele reconstruiesc o lume de la începuturile creștinismului în Dobrogea.
„În această criptă au fost descoperite rămășițele a șase martiri creștini, doi martiri de la începutul secolului al III-lea, alți patru de la începutul secolului al IV-lea”, a mai spus Odagiu.
Fiecare element păstrat aici completează povestea comunităților care au trăit în nordul Dobrogei. Foarte aproape este Biserica Sfântul Atanasie. Lăcaşul este mic, modest şi discret, dar are in spate secole de istorie.
„Biserica Sfântul Atanasie este un monument de arhitectură. Știm că a fost construită în secolul al XIV-lea, dar, în momentul în care domnul Grigore Popescu, pictorul care a pictat această biserică în 1989, a curățat cele două scene de pictură din secolul al XIV-lea, în momentul curățării au apărut urme ale unei picturi mai vechi și spun specialiștii în restaurare că ar fi o pictură de secol XI. Dacă ar fi așa, ar fi, iată, o biserică foarte veche”, a explicat Părintele Gabriel.
Ridicată într-o perioadă în care existența unui lăcaș creștin nu era întotdeauna ușor de făcut vizibilă, biserica impresionează tocmai prin dimensiunile sale și prin felul în care a fost păstrată.
„Cercetând arhivele bisericii, am găsit o scriere a unui preot din anul 1903. Scrie preotul acesta în 1903 că această biserică a fost îngropată în pământ și un cioban pe nume Niculită, care era în zona asta, jucându-se cu cuțitul în pământ, nu i-a intrat lui cuțitul și a căutat să vadă ce piatră e acolo de n-a putut el să înfigă cuțitul în pământ. Și, săpând el acolo, a dat, de fapt, de crucea bisericii”, a mai spus Părintele.
Astăzi, aici, încă se slujește. De la piatra vechii basilici până la bisericuța Sfântul Atanasie, Niculițel păstrează două mărturii din epoci diferite, legate prin aceeași poveste: continuitatea unei credințe care, în Dobrogea, are rădăcini de aproape două milenii.
