
Creșterea exponențială a poluării cu microplastice din ultimii 50 de ani se poate reflecta în creșterea contaminării creierului uman, potrivit unui nou studiu, citat de The Guardian.
Acesta a constatat o tendință de creștere a micro și nanoplasticelor în țesutul cerebral din zeci de autopsii efectuate între 1997 și 2024. Cercetătorii au găsit, de asemenea, particule minuscule în probe de ficat și rinichi.
Corpul uman este contaminat pe scară largă de microplastice. Acestea au fost găsite și în sânge, spermă, lapte matern, placentă, plămâni și măduvă osoasă. Impactul asupra sănătății umane este în mare parte necunoscut, dar au fost asociate cu accidente vasculare cerebrale și atacuri de cord.
Oamenii de știință au constatat, de asemenea, că concentrația de microplastice era de aproximativ șase ori mai mare în probele de creier de la persoanele care sufereau de demență. Cu toate acestea, daunele pe care demența le provoacă în creier ar trebui să crească concentrațiile, au declarat cercetătorii, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se presupună o legătură de cauzalitate.
Microplasticele sunt descompuse din deșeuri de plastic și au poluat întreaga planetă
„Având în vedere creșterea exponențială a prezenței microplasticelor și nanoplasticelor în mediu, aceste date impun un efort mult mai mare pentru a înțelege dacă acestea au un rol în tulburările neurologice sau în alte efecte asupra sănătății umane”, au declarat cercetătorii, care au fost conduși de profesorul Matthew Campen de la Universitatea din New Mexico din SUA.
Microplasticele sunt descompuse din deșeuri de plastic și au poluat întreaga planetă, de la vârful muntelui Everest până la cele mai adânci oceane. Oamenii consumă aceste particule minuscule prin alimente, apă și prin inhalare.
Un studiu publicat joi a constatat că poluarea cu microplastic este semnificativ mai mare în placenta nașterilor premature. O altă analiză recentă a constatat că microplasticele pot bloca vasele de sânge din creierul șoarecilor, provocând daune neurologice, dar a observat că capilarele umane sunt mult mai mari.
Noua cercetare, publicată în revista Nature Medicine, a analizat mostre de țesut cerebral, hepatic și renal de la 28 de persoane care au murit în 2016 și 24 care au murit în 2024 în New Mexico. Concentrația de microplastice a fost mult mai mare în țesutul cerebral. De asemenea, a fost mai mare în probele de creier și ficat din 2024, comparativ cu cele din 2016.
Care este cel mai frecvent întâlnit plastic în creier
Oamenii de știință au extins analiza cu mostre de țesut cerebral de la persoane care au murit între 1997 și 2013 pe coasta de est a SUA. Datele au arătat o tendință de creștere a contaminării cu microplastice a creierului între 1997 și 2024.
Cel mai frecvent plastic găsit a fost polietilena, care este utilizată în pungile de plastic și în ambalajele pentru alimente și băuturi. Acesta a reprezentat, în medie, 75% din totalul plasticului. Particulele din creier erau în principal fragmente și fulgi de plastic la scară nanometrică. Concentrațiile de plastic din organe nu au fost influențate de vârsta persoanei la momentul decesului, de cauza decesului, de sexul sau de etnia acesteia.
Oamenii de știință au observat că a fost analizată o singură probă din fiecare organ, ceea ce înseamnă că variabilitatea în cadrul organelor rămâne necunoscută și că unele variații în probele de creier ar putea fi datorate diferențelor geografice dintre New Mexico și coasta de est a SUA.
„Aceste rezultate evidențiază o nevoie critică de a înțelege mai bine căile de expunere, căile de absorbție și eliminare și potențialele consecințe asupra sănătății ale materialelor plastice în țesuturile umane, în special în creier”, au declarat cercetătorii.
Prof. Tamara Galloway de la Universitatea Exeter din Marea Britanie, care nu a făcut parte din echipa de studiu, a declarat că creșterea cu 50% a nivelurilor de microplastice din creier în ultimii opt ani a reflectat creșterea producției și a utilizării de materiale plastice și a fost semnificativă. „Aceasta sugerează că, dacă am reduce contaminarea mediului cu microplastice, nivelurile de expunere umană ar scădea, de asemenea, oferind un stimulent puternic pentru a ne concentra asupra inovațiilor care reduc expunerea”, a declarat Galloway.
Profesorul Oliver Jones, de la Universitatea RMIT din Australia, a declarat că noua cercetare a fost interesantă, însă numărul redus de probe și dificultatea de a analiza particulele minuscule de plastic fără contaminare înseamnă că trebuie să se acorde atenție interpretării rezultatelor.