Apa nu dispare peste noapte, dar pentru tot mai multe orașe ale lumii devine o resursă insuficientă. O analiză realizată de The Guardian arată că jumătate dintre cele mai mari 100 de orașe se află deja în zone cu stres hidric ridicat, adică în regiuni unde cererea de apă se apropie periculos de mult de cantitatea disponibilă. În unele cazuri, diferența dintre ceea ce există și ceea ce este consumat este atât de mică încât orașele riscă să ajungă la așa-numita „zi zero” – momentul în care apa nu mai poate fi furnizată populației.
Jumătate dintre cele mai mari 100 de orașe ale lumii se confruntă cu niveluri ridicate de stres hidric, iar 39 dintre acestea se află în regiuni cu „stres hidric extrem”, potrivit unei noi analize și cartografieri.
Stresul hidric înseamnă că extragerile de apă pentru alimentarea populației și pentru industrie sunt aproape de a depăși resursele disponibile, situație cauzată adesea de o gestionare deficitară a resurselor de apă, agravată de criza climatică.
Organizația Watershed Investigations, specializată în analiza și investigarea bazinelelor hidrografice, împreună cu publicația The Guardian, a cartografiat orașele în raport cu bazinele hidrografice aflate sub presiune, arătând că Beijing, New York, Los Angeles, Rio de Janeiro și Delhi se numără printre orașele expuse unui stres extrem. Londra, Bangkok și Jakarta sunt încadrate la categoria „stres hidric ridicat”.
O analiză separată a datelor satelitare NASA, realizată de cercetători de la University College London, indică ce orașe dintre cele mai mari 100 s-au uscat sau, dimpotrivă, au devenit mai umede în ultimele două decenii.
Orașe precum Chennai, Teheran și Zhengzhou prezintă tendințe accentuate de uscăciune, în timp ce Tokyo, Lagos și Kampala arată tendințe clare de creștere a umidității. Toate cele 100 de orașe și evoluțiile lor pot fi consultate într-un nou atlas interactiv al securității apei.
Aproximativ 1,1 miliarde de oameni trăiesc în mari zone metropolitane situate în regiuni cu tendințe puternice de uscăciune pe termen lung, comparativ cu circa 96 de milioane de persoane care locuiesc în sau în jurul orașelor aflate în regiuni cu tendințe clare de creștere a umidității. Totuși, datele satelitare sunt prea grosiere pentru a surprinde detalii și contexte la scară locală.
Cele mai multe regiuni urbane situate în zone care devin mai umede se află în Africa subsahariană, cu excepția Tokyo și Santo Domingo, din Republica Dominicană. În schimb, majoritatea centrelor urbane din zonele cu cele mai accentuate semnale de uscăciune sunt concentrate în Asia, în special în nordul Indiei și Pakistan.
Aflat în al șaselea an consecutiv de secetă, Teheranul este periculos de aproape de „ziua zero”, momentul în care nu va mai exista apă disponibilă pentru populație. Anul trecut, președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a declarat că orașul ar putea fi evacuat dacă seceta continuă.
Cape Town și Chennai s-au apropiat, la rândul lor, de „ziua zero”, iar multe dintre orașele cu cea mai rapidă creștere din lume sunt situate în zone care se usucă și care ar putea suferi penurii de apă în viitor.
„Prin monitorizarea din spațiu a modificărilor stocurilor totale de apă, proiectul NASA GRACE arată care orașe se usucă și care devin mai umede, oferind un avertisment timpuriu privind insecuritatea apei”, a declarat Mohammad Shamsudduha, profesor specializat în crize ale apei și reducerea riscurilor la UCL.
Marți, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că lumea a intrat într-o stare de „faliment al apei”, în care degradarea unor resurse de apă a devenit permanentă și ireversibilă.
Prof. Kaveh Madani, director al Institutului Universitar al Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate, precizează că gestionarea deficitară a apei este adesea principala cauză a acestui faliment și că schimbările climatice sunt rareori singurul factor.
„Schimbările climatice sunt ca o recesiune adăugată peste o administrare proastă a unei afaceri”, explică el.
Și World Bank Group trage un semnal de alarmă. Rezervele globale de apă dulce au scăzut drastic în ultimii 20 de ani, iar planeta pierde aproximativ 324 de miliarde de metri cubi de apă dulce în fiecare an – suficient pentru a acoperi necesarul anual al 280 de milioane de oameni, adică aproximativ populația Indoneziei. Pierderile afectează bazine hidrografice majore de pe toate continentele.
Până în 2055, Anglia ar putea avea nevoie de încă 5 miliarde de litri de apă pe zi pentru a satisface cererea pentru alimentarea publică, potrivit Environment Agency – mai mult de o treime din cele 14 miliarde de litri introduse în prezent zilnic în sistemul public de alimentare. Alte sectoare, precum agricultura și energia, ar putea avea nevoie de încă un miliard de litri pe zi.
Shamsudduha a subliniat că „resursa ascunsă a apelor subterane oferă Regatului Unit o sursă de apă mai rezilientă la schimbările climatice”, dar a avertizat că „fără monitorizare susținută și o gestionare mai bună, riscăm să o administrăm orbește, în contextul presiunilor tot mai mari generate de dezvoltare și climă”.
Părți din sudul Angliei au suferit recent întreruperi ale alimentării cu apă, puse de compania South East Water pe seama furtunilor de iarnă. Cu toate acestea, autoritățile de reglementare avertizaseră anterior compania cu privire la „îngrijorări serioase” legate de siguranța aprovizionării.
Tot marți, guvernul britanic a publicat un document de politici publice privind apa, menit să reformeze sistemul de gestionare a resurselor de apă, inclusiv prin crearea unei funcții de inginer-șef, introducerea unor „verificări tehnice” ale infrastructurii de apă și acordarea de noi puteri unui nou organism de reglementare.
Ştiri video recomandate
