După un an cu două sfert finaliste în Cupa UEFA (2005-2006) şi după două sezoane cu 6 - 7 echipe în cupele europene (2006/2007 şi 2007/2008), Liga I era pe val. Era cooperativei apusese (1.0). Jumătate de clasament se bătea pentru cupele europene, iar cealaltă jumătate pentru evitarea retrogradării. Cu greu mai găseai o formaţie plictisită pe la mijlocul clasamentului care să funcţioneze pe principiul reciprocităţii: eu îţi dau puncte acasă la mine - tu îmi dai puncte acasă la tine sau eu îţi dau puncte - tu îmi dai bani. Interesul pentru Liga I era maxim, au apărut tot mai multe televiziuni de sport, iar drepturile de televizare pentru perioada 2008-2011 s-au vândut cu 85 de milioane de euro. Fotbal pe pâine (2.0).
Trei ani mai târziu, fotbalul românesc este în cădere liberă. Au mai rămas câteva firmituri, pe care conducătorii Ligii I au vrut să le vândă la preţ de exponate de muzeu. Şi-au luat ţeapă. RCS şi Romtelecom îşi atrăseseră suficienţi clienţi în ultimii ani ca să mai aibă nevoie de o lovitură de imagine, astfel că au refuzat să liciteze pentru mai mult de un pachet, şi-aşa umflat la preţ. La fel şi Antena Group. Lumea fotbalului s-a mobilizat şi a declarat război audienţelor. "Voi propune în Adunarea Generală ca la meciurile care nu sunt televizate, nici un patron sau conducător să nu aibă voie să comenteze la nici o televiziune. O să le prăbuşim ratingul", a declarat Dumitru Dragomir, speriat că pierde susţinerea conducătorilor. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.
Vi-l puteţi însă închipui pe Marian Iancu fără o ogradă în care să ceară scuze publice din partea arbitrului? Sau pe Gigi Becali refuzând să îşi critice antrenorul? Pe Mititelu neavând unde să anunţe că e nevoie de un nou (al câtelea, oare) suflu la echipă, iar Borcea că se pregăteşte de Liga Campionilor? Sau Pe Copos plângându-şi de milă acasă şi nu la TV? Sau pe Porumboiu urlând la pereţi că cineva a trântit meciul cu Steaua, fără o cameră de filmat în preajmă? Mie îmi este greu. Nu că nu mi-aş dori asta.
Actriţa Alyssa Milano declara aseară la emisiunea lui Piers Morgan, de pe CNN, unde erau invitaţi şi fondatorii Twitter-ului, că acest program îi permite să desfiinţeze minciunile din presă în timp real, oferind totodată informaţii direct de la sursă pentru fanii ei. Mă aştept ca şi preşedinţii de cluburi să apeleze la bloguri, FaceBook şi Twitter pentru a-şi comunica nemulţumirile, cel puţin până anul viitor, când Porumboiu este sigur că "televiziunile vor realiza ce au pierdut şi vor da şi mai mulţi bani pentru restul meciurilor" (3.0).
LPF timeline
Televiziuni: @preşedinţiidecluburi OMG! v-am tras-o! #drepturitv
Pinalti: @televiziuni va fac io p voi
Televiziuni: @Pinalti lol
Gigi: @AISS @Mustaţă #Steaua Cârţu e varză #olivinoinapoi
Mititelu: @Gigi facem schimb. Ţi-l dau pe Napoli
Iancu: @Balaj aştept scuze #polienumaiuna
Gigi: @Iancu Lasă-neeeeeee
Porumboiu: @Gigi mai cumperi mult?
Borcea: E vre1 câine care vrea să vină înapoi? Avem nevoie în Ligă #300
Gigi: @Borcea Epic! :)))
Un mic exerciţiu de imaginaţie despre cum preşedinţii de cluburi ar face pasul spre era reţelelor de socializare, pentru a nu fi reduşi complet la tăcere de propriul boicot la adresa televiziunilor. O tăcere normală într-o ţară civilizată, anormală într-o ţară în care Gigi, Adrian şi Marian s-au obişnuit să terfelească antrenori, jucători şi suporteri în văzul cât mai multor oameni. Televiziunile au făcut primul pas spre normalitate şi au refuzat să mai umfle buzunarele unor patroni care nu fac nimic notabil pentru fotbalul românesc (există echipe în Liga I fără nocturnă). Ne vor da puţin fotbal, nu pe pâine şi fără circ.
