"Alaska nu trebuie să devină un nou punct de cotitură în care destinele statelor de pe flancul estic sunt decise fără ele", avertizează social-democratul Mihai Fifor, care face o paralelă între summitul de vineri și momentul Ialta 1945. El subliniază într-o postare pe Facebook că pentru România, întâlnirea istorică Trump-Putin din Alaska e o "chestiune de securitate națională imediată", iar Bucureștiul "e pus în fața unei alegeri imposibile, între loialitatea față de SUA și securitatea propriei frontiere".
"România între Alaska și Ialta sau când istoria tinde să se repete
Pe 15 august 2025, la Anchorage, Alaska, Donald Trump și Vladimir Putin vor sta față în față într-un Summit care depășește cu mult granițele războiului din Ucraina. Alegerea locului nu este întâmplătoare. Alaska, punctul american cel mai apropiat de Rusia, a fost teren strategic încă din Războiul Rece, iar astăzi devine, simbolic, noua „masă verde” unde se discută viitorul ordinii mondiale.
Paralela cu Ialta 1945 se impune aproape de la sine. Atunci, în Crimeea, liderii marilor puteri au trasat viitorul Europei fără ca statele din est să aibă un cuvânt real de spus, lăsând milioane de oameni în spatele Cortinei de Fier. Astăzi, spectrul unui nou „aranjament între puteri” planează asupra continentului, cu riscul ca Ucraina și aliații săi estici să fie reduși la statutul de spectatori în propriul destin", scrie Mihai Fifor în mesajul de pe Facebook.
În opinia social-democratului, oficial, discuțiile vor viza încetarea focului în Ucraina și conturarea unui cadru de pace, dar în plan neoficial, "fiecare parte vine la Alaska cu propriile obiective strategice.
Potrivit lui Fifor, "Donald Trump caută o victorie diplomatică rapidă, prezentabilă publicului american ca dovadă a eficienței sale în rezolvarea conflictelor. Pe de altă parte, Vladimir Putin dorește reconfirmare și legitimitate internațională și, dacă e posibil, consfințirea unor câștiguri teritoriale obținute prin forță".
"De aici se desenează mai multe scenarii: un armistițiu cu concesii teritoriale; o simplă demonstrație de imagine pentru Moscova; un „listening exercise” pregătitor; sau, în varianta optimistă, o deschidere reală spre pace, însoțită de gesturi concrete precum returnarea celor peste 19.500 de copii ucraineni deportați în Rusia", scrie Mihai Fifor.
El avertizează asupra situației în care e Uniunea Europeană, care e "prezentă în principii, dar absentă în proces".
"Poziția oficială a UE este fermă: fără încetarea ostilităților și fără participarea Ucrainei, nu există negociere legitimă. În realitate, însă, Bruxelles-ul privește un joc stabilit între Washington și Moscova, fără a avea un rol direct la masa discuțiilor. Această marginalizare este cu atât mai periculoasă cu cât în interiorul Uniunii există fisuri evidente: Estul Europei, cu Polonia, statele baltice și România, insistă pe linia dură și respinge orice compromis cu Rusia.
Vestul Europei, afectat de costurile economice ale războiului, privește mai deschis ideea unei „păci negociate”, chiar dacă aceasta ar presupune concesii", scrie Fifor.
În opinia lui, dacă Trump și Putin ajung la un acord "peste capul Europei", UE va trebui să decidă rapid "dacă îl sprijină, riscând pierderea credibilității strategice, sau dacă se opune, cu prețul unei rupturi transatlantice".
Mihai Fifor susține că pentru România, summitul din Alaska nu este un simplu episod de politică internațională – "este o chestiune de securitate națională imediată".
"Integritatea teritorială a Ucrainei este direct legată de siguranța propriei noastre frontiere estice. Orice cedare de teritoriu către Rusia ar aduce amenințarea mai aproape de gurile Dunării, ar pune presiune asupra securității Mării Negre și ar alimenta ambițiile revizioniste ale Moscovei în Republica Moldova.
România are două repere strategice clare: 1. Menținerea prezenței NATO și americane pe teritoriul său, ca principal garant de securitate. 2. Unitatea poziției flancului estic și apărarea principiilor de drept internațional.
Problema este că un acord impus de Washington și Moscova, fără consultare reală cu aliații estici, ar pune Bucureștiul în fața unei alegeri imposibile: Sprijinirea SUA, cu riscul de a-și pierde credibilitatea regională și de a slăbi parteneriatul cu Ucraina și partenerii europeni. Alinierea cu linia dură a UE și a vecinilor din est, riscând deteriorarea relației cu aliatul său strategic american", mai scrie Mihai Fifor.
Social-democratul atrage atenția că "atunci când marile puteri negociază între ele soarta Europei, țările din prima linie plătesc cel mai scump preț."
"Ialta a însemnat pentru România pierderea suveranității reale și patru decenii de dictatură comunistă. Alaska nu trebuie să devină un nou punct de cotitură în care destinele statelor de pe flancul estic sunt decise fără ele. Pentru a evita acest scenariu, România trebuie să își folosească toate canalele diplomatice, să acționeze concertat cu Polonia și statele baltice și să se asigure că vocea sa – și a Ucrainei – nu este ignorată. Altfel, lecția istoriei riscă să revină nu ca avertisment, ci ca realitate", mai scrie Mihai Fifor.
Ştiri video recomandate
