Planul de pace în Ucraina, dincolo de condițiile care seamănă mai degrabă cu un act de capitulare, reprezintă mai multe „portițe” avantajoase pentru Moscova, care nu va fi deloc oprită să continue înarmarea masivă, inclusiv a regiunii Transnistria, și să transforme Moscova într-o amenințare tot mai mare pentru restul Europei. Oprirea războiului din Ucraina este exact genul de „soluție care creează o problemă și mai mare”: În acest caz, „problema” o vor reprezenta cei peste 650.000 de militari ruși activi în Ucraina, despre care nu există un plan concret post-conflict. De asemnea, cedarea Rusiei de facto a peninsulei Crimeea va aduce un risc de securitate major direct pentru România, a avertizat, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru antena3.ro, generalul în rezervă Cristian Barbu, fost rector al Academiei Tehnice Militare.
Antena3.ro: În acest moment, serviciile militare de informații ale Kievului estimează că pe linia frontului ucrainean ar fi în jur de 700.000 de militari ruși. În niciunul dintre cele 28 de puncte ale planului, nu se specifică clar ce se va întâmpla cu acești militari, după presupusa semnare a acordului. Practic, ne vom trezi cu pace în Ucraina și 650 de mii de militari ruși, în plus, în Europa. Ce se va întâmpla, deci, cu acești militari? Vor fi lăsați la vatră? Sau vor rămâne activi?
Cristian Barbu: Și eu am sesizat că restricțiile în domeniul militar apar numai în dreptul Ucrainei. Pentru ruși, nu, sub nicio formă. Și atunci, ne gândim: Oare această situație, care pare mai degrabă provizorie decât definitivă, nu ne duce cumva cu gândul la ceea ce se întâmplă la frontiera, sau linia de contact, dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, unde în continuare sunt forțe militare și de o parte și de alta? Dacă așa stau lucrurile, în viitor vom vedea, pe o linie (de contact) de peste 1.000 de kilometri, forțele militare ruse bine așezate și bine echipate , iar de partea cealaltă, în zona Ucrainei, trupe mai puțin echipate și mai puțin dispuse pentru o zonă de apărare.
Practic, vom asista, în continuare, la această concentrare, în lungul liniei de contact, a forțelor militare, mai ales din partea Rusiei, care nu va avea nicio limitare. Înseamnă că în zona europeană vor fi fi 600-700-800 de mii de militari ruși, fără vreo condiție așezată în clar într-un acord de pace.
Antena 3.ro: Conform rapoartelor publicate zilnic de Statul Major al armatei ucrainene, de cel puțin două luni încoace, ucrainenii numără în jur de 3.500 de drone kamikaze FPV lansate de ruși pe zi, de-a lungul liniei frontului. La asta se mai adaugă aproximativ 3.000 de drone de tip Shahed lansate pe lună. De asemenea, conform datelor publice, rușii au ajuns să producă anual în jur de 400 de tancuri moderne. Dacă tragem linie și adunăm, observăm că o lună „de pace” în Ucraina înseamnă pentru Rusia posibilitatea producerii unui „stoc” de circa 108.000 de drone kamikaze. Cum ar trebui România și NATO să ia în considerare această înarmare colosală a Rusiei, care s-ar produce pe timp de „pace”?
Cristian Barbu: Plecăm de la premisa că, la un moment dat, rușii, după ce-și vor face un stoc important, vor căuta o altă soluție pentru a consuma ceva din produsul intern brut, din banii pe care îi vor avea. Totuși, Rusia nu se va înarma în continuare? Fie cu drone, fie cu rachete, fie cu încărcături nucleare, fie cu tancuri? Eu cred că da. De aceea, ideea e așa:
Rusia, în 3-4 ani probabil va ajunge la o capacitate militară, din punct de vedere al înzestrării, mai mare decât a avut-o în 2022. Ce va face cu această forță? Care va fi orientarea ei? Va fi atentă tot aici, spre Vestul ei, adică spre linia noastră europeană. În continuare, vor exista tendințe din partea Rusiei de a păstra capacitatea militară superioară oricărei alte zone limtrofe cu ea.
Dacă nu va exista în acest tratat o limitare a efortului militar și pentru Rusia, lucrurile nu vor fi clare, sub nicio formă. Mai ales că există acolo, în acord, o idee care oricând poate fi acoperită printr-o operațiune de tip steag fals (punctul 10 din planul negociat de SUA și Rusia: Dacă Ucraina lansează o rachetă asupra Moscovei sau Sankt Petersburgului fără motiv, garanția de securitate va fi considerată invalidă - n.r.). Lucrul acesta e la îndemâna rușilor. Lucrurile sunt atât de fluide în acest sens, încât lasă portițe Rusiei pentru ca, la un moment dat, atunci când se va simți suficient de bine reechipată din punct de vedere militar, să întreprindă o acțiune oriunde pe acest flanc.
Cedând Donbasul (Rusiei), posibilitatea de a acționa militar, din partea Rusiei, e mult mai facilă. (Moscova) are mult mai multe posibilități, mult mai multe alte direcții de atac și de ofensivă terestră și aeriană. Deocamdată, ce văd eu în acest plan este mai mult o restricționare pentru ceea ce urmează să facă Ucraina și o libertate din toate punctele de vedere pentru Rusia.
Antena3.ro: Cum ar trebuie să acționeze România în situația în care vom avea pensinsula Crimeea recunoscută de facto drept teritoriu al Rusiei?
Cristian Barbu: Aicie o problemă delicată pentru România. În primul rând, se pune problema ca, fiind stat al Uniunii Europene, să acceptăm recunoașterea de facto a tuturor teritoriilor ocupate de către Rusia. Asta înseamnă că și România ar cam trebui să recunoască de facto acest lucru. E delicat în acest moment, pentru că ar trebui să recunoaștem că teritoriile acestea, ocupate militar, pot deveni în timp scurt o chestiune de facto care trece imediat la de jure.
Al doilea aspect este cel legat de ridicarea sancțiunilor și introducerea tuturor aspectelor de comerț și de prezență economică a Rusiei in planulul european. Pe noi, chestiunea aceasta ne va afecta în mod serios, având in vedere ca Rusia va beneficia de o alta strategia la MAn având cu totul alte tipuri de resurse.
Antena3.ro: Cum ar afecta situația din Transnistria o recunoaștere a peninsulei Crimeea?
Cristian Barbu: Transnistria va fi păstrată în continuare de către Rusia pentru a crea o destabilizare, inclusiv de ordin politic, dar și teritorial, în Republica Moldova. Mă gândesc că Rusia va avea interesul ca acolo să-și întărească prezența. De ce? Pentru ei, în continuare, Transnistria arată că lucrurile încă nu sunt rezolvate așa cum și-au propus ei într-un plan care să determine o existență istorică a URSS sau chiar a Imperiului Rus. Așadar, Transnistria nu cred că va fi cedată Republicii Moldova. Nu-și vor retrage trupele de acolo. Chestiunea aceasta înseamnă o presiune asupra Republici Moldova și asupra României.
Antena3.ro: O pace în Ucraina ar ajuta Transnistria să se înarmeze și mai mult?
Cristian Barbu: Exact. Transnistria este, din punct de vedere militar, într-on zonă care are la Vest Republica Moldova, dar la Est are Ucraina. (Rusia) are interesul ca acolo să existe un nucleu care să genereze, la un anumit moment dat, o presiune suplimentară.
Antena3.ro: La punctul 9 al planului de pace propus de Trump, este menționată explicit Polonia („Avioane de vânătoare europene vor fi staționate în Polonia”). Ce înseamnă asta?
Cristian Barbu: În Polonia va fi practic centrul de siguranță aeriană pentru Ucraina. Chestiunea asta, de prezență a Statelor Unite pentru noi e, totuși, un fapt bun, care arată că ei (americanii) își doresc în continuare să fie aici. Mă gândesc că există planul A - Polonia, dar, nedeclarat, există un plan B și pentru România. Asta inseamnă că, din punctul meu de vedere, forțele militare americane nu se vor retrage din România în totalitate.
Antena 3.ro: Dar de ce nu trecută în acel plan și România, la fel de explicit, ca Polonia?
Cristian Barbu: Și eu m-am gândit de ce nu, dar probabil că asta înseamnă, în acest moment, o relație nu la fel de trainică și puternică, așa cum e între Polonia și SUA. Rămâne de vâzut dacă vom putea construi ceva mai serios în timul imediat următor, cu Statele Unite.
Ştiri video recomandate
