Fostul președinte al României, Ion Iliescu, rămâne una dintre cele mai influente și controversate figuri ale politicii românești postcomuniste. Acesta a jucat un rol central în evenimentele din timpul și de după Revoluția din 1989, precum și în tranziția României către democrație. Iată câteva dintre momentele-cheie din biografia fostului lider de stat, care a murit marți la 95 de ani, la Spitalul SRI din București.
De profesie inginer, Iliescu s-a născut în Oltenița, județul Călărași, la 3 martie 1930. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1949, după care a studiat la Institutul Politehnic București și Institutul Energetic al Universității din Moscova.
Iliescu a debutat de tânăr în cadrul Partidului Comunist Român (PCR), ocupând funcțiile de secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) în 1956, de președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, în același an și ulterior șef de secție la Comitetului Central al PCR, începând cu 1965.
În anii '70 , a fost trimis să lucreze în administrația locală, fiind perceput ca o amenințare de către Nicolae Ceaușescu. Astfel, a fost vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș (1971–1974) și președinte al Consiliului Județean Iași (1974–1979). În 1979 a devenit președinte al Consiliului Național al Apelor, dar în 1984 a fost destituit și mutat la conducerea Editurii Tehnice, unde a rămas până în decembrie 1989.
Relativ necunoscut publicului larg, a devenit figura centrală a Revoluției din 1989, preluând conducerea Frontului Salvării Naționale (FSN) și câștigând alegerile prezidențiale din 1990. După ce a pierdut alegerile prezidențiale din 1996 în favoarea lui Emil Constantinescu, a revenit la Cotroceni în 2000, învingându-l pe Corneliu Vadim Tudor.
În 2005, a pierdut conducerea PSD în favoarea lui Mircea Geoană, dar a devenit președinte de onoare al partidului un an mai târziu. De asemenea, a fost senator PSD între 1996–2000 și 2004–2008.
Momentul Revoluției din 1989
Ion Iliescu a format Frontul Salvării Naţionale (FSN) în timpul Revoluţiei din 1989, alături de alți foști oficiali și opozanți ai regimului. Formațiunea a preluat atunci puterea cu sprijinul armatei, condusă de generalul Victor Atanasie Stănculescu.
În seara de 22 decembrie, Ion Iliescu a transmis Televiziunii Române comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care se identifica drept "noul organism provizoriu al puterii de stat, întemeiat cu scopul declarat al „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român, al restaurării pluralismului politic şi a separării puterilor în stat".
În 2025 de împlinesc 36 de ani de la Revoluția Română. Foto: Profimedia Images
La 23 decembrie 1989, au avut loc schimburi de focuri în mai multe oraşe din ţară. La Bucureşti, unităţi militare şi alte obiective strategice sunt, în continuare, atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroşi morţi şi răniţi. Acţiunile forţelor diversioniste creează confuzie în rândurile populaţiei, ale forţelor militare şi ale echipelor de cetăţeni înarmaţi. În aceeași zi, Ion Iliescu anunța la posturile de radio și televiziune că soții Ceaușescu au fost arestați, scria Agerpres în decembrie 2024, la 35 de ani de la Revoluție.
Iliescu a fost recunoscut drept lider al FSN şi al autorităţii provizorii până la alegerile din 1992.
În 2017, Ambasada Poloniei la Bucureşti a publicat mesajele trimise de diplomaţii polonezi despre o vizită a liderilor de atunci Ion Iliescu şi Silviu Brucan la Ambasada URSS, în care aceştia au cerut intervenţia Armatei sovietice în România.
În primul mesaj transmis pe data de 23 decembrie 1989, unul dintre diplomaţii polonezi relatează ceea ce i s-a spus de către un diplomat de la Ambasada URSS-ului la Bucureşti, si anume că în numele Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu şi Silviu Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca. Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Primul mandat ca Președinte al României
După transformarea FSN în partid politic, în februarie 1990, a fost creat Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, condus de Ion Iliescu. Ion Iliescu a câștigat primele alegeri prezidențiale libere de după 1989, care au avut loc pe 20 mai 1990, cu 85,07%.
A avut un mandat de doi ani, până în 1992, când a câștigat și primele alegeri prezidenţiale organizate în acord cu prevederile constituţionale. În 1992, Iliescu a câştigat alegerile cu 61% din voturile exprimate în al doilea tur.
Conducerea FSN a fost preluată ulterior de Petre Roman.
Momentul mineriadelor din 1990
Primul mandat al lui Ion Iliescu a fost marcat de fenomenul Piața Universității și prima mineriadă din România, care a avut loc între 13 și 15 iunie.
Atunci, mitingurile de protest din Piaţa Universităţii din Bucureşti au fost reprimate de către forţele de ordine cu ajutorul minerilor veniţi din Valea Jiului.
Manifestaţiile din Piaţa Universităţii, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu şi începuseră încă din 22 aprilie 1990.
La manifestațiile din Piață, care au debutat în 22 aprilie 1990, au participat intelectuali, studenți, elevi, funcționari, dar și personalități culturale și publice, revendicările demonstranților fiind grupate într-o declarație care a fost publicată și citită la 26 aprilie 1990.
În intervalul cuprins între 22 aprilie și 13 iunie, la manifestațiile din Piața Universității, cunoscute sub numele de Fenomenul Piața Universității, s-au strigat lozinci anticomuniste și anti-guvernamentale.
Mineriada din Bucuresti, 13-15 iunie. Imagini din Bucureşti. Sursa foto: Agerpres
În dimineața zilei de 13 iunie, Poliția a intervenit în forță în Piața Universității, împrăștiindu-i pe manifestanți și făcând arestări. Zilele ce au urmat - 14 și 15 iunie - au fost marcate de venirea minerilor din Valea Jiului în București, pe care președintele Ion Iliescu i-a îndemnat să ocupe și să curețe Piața Univesității. Manifestanții au fost bătuți de către mineri, fiind devastate Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare și reviste independente (ex: 'România Liberă', 'Dreptatea', 'Baricada') și a unor partide politice de opoziție (PNL, PNȚCD). De asemenea, forțele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internațională și lideri din întreaga lume au cerut conducerii de la București să pună capăt represiunii din Piață. Înainte de plecarea minerilor din București, Ion Iliescu le-a mulțumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală, conform volumului 'Istoria României în date', coordonat de Dinu C. Giurescu (Editura Enciclopedică, București, 2003).
În aprilie 2025, Ion Iliescu și Petre Roman, fost prim-ministru al Guvernului provizoriu, au fost trimiși în judecată de procurorii Secției parchetelor militare pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul Mineriadei din 13–15 iunie 1990. Potrivit rechizitoriului, cei doi ar fi inițiat și coordonat un plan represiv împotriva manifestanților pașnici din Piața Universității, alături de alți lideri politici și militari. Acțiunea, calificată drept atac generalizat și sistematic împotriva populației civile, a dus la uciderea a 4 persoane prin împușcare; violarea a două persoane; vătămarea fizică și/sau psihică a peste 1.300 de persoane; privarea nelegală de libertate a peste 1.200 de persoane.
Ion Iliescu și Petre Roman sunt acuzați în dosarul Mineriadei de infracțiuni contra umanității. Foto: Profimedia Images
Al doilea mandat prezidențial
Ion Iliescu ce a pierdut alegerile prezidențiale din 1996 în favoarea lui Emil Constantinescu.
Între anii 1996-2000, Iliescu a fost senator în Parlamentul României, iar la alegerile din 2000 a candidat, din nou, şi a câştigat în turul al doilea în faţa lui Corneliu Vadim Tudor.
Ion Iliescu și-a încheiat al doilea mandat constituţional de preşedinte şi al treilea de factor la 20 decembrie 2004, atunci când Traian Băsescu a devenit preşedinte al României.
Perioada de după încheierea celui de-al doilea mandat
La alegerile parlamentare din 2004, Ion Iliescu a obţinut un nou mandat de senator şi a revenit în fruntea grupului parlamentar al PSD.
Totdată, la alegerile interne din PSD, din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut în faţa lui Mircea Geoană, însă a fost ales preşedinte de onoare al partidului în 2006.
Fostul președinte a devenit o prezență foarte discretă în spațiul public.
În ultimii ani, Ion Iliescu a acordat o serie de interviuri lui Ionuț Vulpescu, în care a vorbit despre o serie de subiecte.
În ultimul astfel de interviu de dinaintea internării în spital, din 2025, Iliescu a vorbit despre patriotism și a subliniat că „e toxic să numești patriotism disperarea fanatică de a vota eroi mesianici care să facă din România o insulă”, făcând o aluzie clară la candidatul de la alegerile prezidențiale din noiembrie, Călin Georgescu.
Ştiri video recomandate
