În casa monument istoric din centrul vechi al oraşului, aparţinând secolului al XVIII-lea, de pe strada George Enescu nr. 3, a locuit Nicolae Iorga cu familia în perioada 1910 - 1940, fiind a doua locuinţă din Vălenii de Munte. Monument de arhitectură, aparţinând păturii înstărite de la oraşe din zona subcarpatică, casa a fost construită în stil românesc. Proporţiile armonioase, elemente de decor artistic lucrate, fac din această casă un monument reprezentativ.
Aşezată cu faţa spre sud, după datină, are o lungime de 15 m şi o lăţime de 13,5 m. La subsol se află un beci, construit din bolovani de râu, care se întinde pe toată suprafaţa casei. Intrase în beci se face printr-un gârlici. Uşile beciului atrag atenţia, imitând o împletitură de lemn situată în partea laterală - vestică a clădirii. Cerdacul larg este sprijinit de o coloană formată din 12 stâlpi ale căror capiteluri sculptate cu motive de tradiţie brâncovenească, reprezintă grinlande cu terminaţi în formă de melc şi frunze stilizate, sunt elemente decorative de înalt nivel artistic.
Arcurile deschise în zid stau între stâlpi înalţi care sprijină acoperişul în patru ape ce protejează casa de munte, acoperişul schimbat de profesorul Nicolae Iorga din material de şindrilă în ţiglă în formă de solz de peşte.
După 1910 profesorul Nicolae Iorga a construit Corpul "B" şi "C" ce aveau ca destinaţie dormitoarele copiilor, bucătarii şi sufragerie, armonios încadrate în arhitectura casei.
