O anchetă jurnalistică a publicaţiei La Repubblica a scos la iveală o serie de nereguli la Torre dei Conti, care a suferit două prăbuşiri luni, 3 noiembrie, incident în urma căruia un român și-a pierdut viața. Se pare că lucrările au fost urgentate pentru a nu pierde banii din fondurile europene.
Documentele anexate proiectului de restaurare a Torre dei Conti arată foarte multe nereguli şi probleme, ulterior reiterate verbal de arhitectul Federico Gigli, șeful Departamentului pentru Patrimoniul Cultural din cadrul Ministerului Culturii din Italia care a declarat: „Căutăm fundațiile. Ne temem că vor exista și alte daune.”
Prăbușirea de luni a monumentului medieval care l-a ucis pe muncitorul român Octav Stroici și care acum riscă să se prăbușească de tot, forțând evacuarea structurilor din jur, a avut loc după doi ani de avertismente, rapoarte, asigurări și recomandări. Ultimul avertisment a fost dat pe 30 mai, când inginerul chemat să efectueze testele de sarcină a dat undă verde lucrărilor, cu o singură recomandare: podelele ar susține o greutate maximă de 400 de kilograme.
În data de 24 februarie arhitectul Federico Gigli le-a spus consilierilor capitolini că proiectul era „unul dintre cele mai critice din planul Caput Mundi”, finanțat cu fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Raportul proiectului de restaurare, datat 8 august 2023, este însoțit de fotografii cu crăpături şi fisuri de până la cinci centimetri adâncime în pereți. Clădirea suferea de „numeroase crăpături de diferite grade”, se arată în raport. Apoi, există şi problema podelelor, pe care proiectanții plănuiau să le îndepărteze și care au căzut în a doua prăbușire de luni. Raportul subliniază „rezistența lor slabă” și „starea de degradare”. Urmează o listă de defecțiuni: „Prăbușirea unor tavane false moderne” și „deteriorarea ramelor ferestrelor”, precum și „infiltrații cauzate de stagnarea continuă a apei”. Astfel avertismentul era clar: „Monumentul prezintă deficiențe structurale grave și o deteriorare generalizată a majorității elementelor sale, factori care nu asigură siguranța necesară pentru reutilizarea și deschiderea sa către public”, se arată în raport. Dar, în următoarea propoziție, recomandările iniţiale au fost răsturnate: „Cerința de conservare trebuie combinată cu cerința deschiderii în siguranță către public.”
O operațiune complexă, care trebuia însă finalizată în timp record. „Ne grăbim ca un tren pentru a încerca să finalizăm totul până în iunie 2026, termenul limită pentru finanțarea NRRP”, a explicat arhitectul Gigli în februarie. El a stabilit ca prim obiectiv inaugurarea barului care trebuia să fie amplasat pe terasa monumentului deasupra muzeului și a centrului civic care urmau să fie amenajate în turn: „Există o priveliște cu adevărat uluitoare la Forumul Imperial”, a asigurat Gigli.
Dar asta nu e tot, mai relatează publicaţia italiană. Înainte de prăbușire, a existat și o „eroare tehnică” la licitație. Proiectul de 6,9 milioane de euro fusese exclus din acordul-cadru cu Invitalia (359 de milioane de euro). Acesta a fost apoi transferat companiei Giubileo. Acest lucru s-a datorat, specifică Gigli, „unei probleme IT” care a obligat Departamentul Patrimoniului Cultural să transfere procesul pe platforma Giubileo, procedând parțial cu contracte directe.
În acest moment ancheta carabinierilor, coordonată de procurorii adjuncți Antonino Di Maio și Giovanni Conzo, este în desfășurare. Anchetatorii au obținut toate documentele și analizează procedurile pentru a verifica orice erori administrative, comise probabil în timpul cursei contra cronometru pentru restaurare, în ciuda incertitudinilor.
„Investigăm pentru a stabili dacă, sub nivelul străzii de pe Via Cavour, putem găsi fundațiile Turnului”, a explicat arhitectul Gigli. Apoi, acesta a exprimat îndoieli cu privire la lucrările de conectare a clădirii la Templum Pacis din apropiere: „Ne temem că, prin atingerea fundației, s-ar putea produce daune suplimentare.”
Nu în cele din urmă există şi problema mansardelor. Alte cinci fuseseră construite de-a lungul anilor, însă erau inutilizabile din 2007 şi urmau să fie demolate. Acestea sunt aceleași care s-au prăbușit luni peste muncitori.
Cea mai recentă evaluare structurală realizată de inginerul Stefano De Vito, emisă pe 30 mai a liniștit cu privire mansarde, declarându-le „perfect potrivite pentru a suporta încărcările preconizate în timpul fazelor de îndepărtare a azbestului”. Însă recomandarea specialiştilor a fost să nu fie mai mult de doi muncitori și câteva utilaje în aceeași zonă. Acum este necesar să se stabilească câți muncitori erau prezenți în momentul prăbușirii, pe un șantier aflat deja în întârziere.