Criza globală a petrolului se transformă într-o „criză a tuturor lucrurilor”. Dispare plasticul și odată cu el multe produse esențiale

La o lună de la izbucnirea războiului din Iran, lipsa tot mai mare de petrol riscă să se extindă mult dincolo de energie. Conflictul din Orientul Mijlociu a afectat fluxurile de petrol și gaze naturale prin Strâmtoarea Ormuz, reducând oferta globală cu aproximativ o cincime. Nu doar prețurile la combustibili au explodat, ci și aprovizionarea cu produse petrochimice necesare pentru lucruri de zi cu zi, de la încălțăminte și haine până la pungi de plastic, scrie CNN.

Presiunea se resimte acum în tot mai multe sectoare, pe măsură ce se scumpesc materiale precum plasticul, cauciucul sau poliesterul. Deocamdată, efectele sunt cele mai vizibile în Asia, regiune care produce peste jumătate din bunurile la nivel global și depinde masiv de importuri de petrol și materii prime.

În Coreea de Sud, unde oamenii au început să cumpere în panică saci de gunoi, autoritățile le-au cerut organizatorilor de evenimente să reducă folosirea produselor de unică folosință. Taiwan a deschis o linie specială pentru producătorii rămași fără plastic, iar fermierii de orez spun că ar putea scumpi produsele pentru că nu mai găsesc ambalaje vidate.

În Japonia, criza a stârnit temeri că pacienții cu insuficiență renală ar putea rămâne fără tratament, din cauza lipsei tuburilor medicale din plastic folosite la hemodializă. Producătorii de mănuși din Malaezia avertizează că lipsa unui derivat petrolier necesar pentru latex amenință aprovizionarea globală.

„Se propagă foarte, foarte repede în toate domeniile: bere, tăiței, chipsuri, jucării, cosmetice”, a explicat Dan Martin, de la compania de consultanță Dezan Shira & Associates.

Motivul este simplu: capacele de plastic, lăzile, ambalajele sau recipientele devin tot mai greu de găsit. Derivații petrolieri sunt necesari și pentru adezivi, lubrifianți industriali sau solvenți folosiți în vopsele și procese de curățare.

„Impactul de la petrol și transport către produse de larg consum este extrem de rapid”, a adăugat el.

Această situație pune presiune pe inflația globală și încetinește creșterea economică. Producătorii plătesc mai mult pentru energie și materii prime, ceea ce le reduce marjele și duce la scumpiri pentru consumatori. Costurile mai mari ale combustibilului afectează transportul, iar lipsa altor resurse din Orientul Mijlociu, precum îngrășămintele sau heliul, poate duce la creșteri de prețuri la alimente și electronice.

Fondul Monetar Internațional a avertizat că astfel de efecte în lanț apar într-un moment în care multe economii nu mai au spațiu de manevră pentru a absorbi șocuri. „Indiferent de evoluția războiului, rezultatul este același: prețuri mai mari și creștere economică mai lentă”, arată instituția.

Nu există soluții simple

Mai multe țări au început să elibereze cantități record de petrol din rezervele strategice pentru a compensa efectele războiului. Totuși, o mare parte din problemă vine din lipsa de nafta, un produs derivat din petrol esențial pentru fabricarea materialelor sintetice, pentru care nu există alternative și nici rezerve suficiente.

Unele companii petrochimice din Asia, care își asigură peste jumătate din necesarul de nafta din Orientul Mijlociu, au redus producția sau au declarat „forță majoră”, invocând lipsa materiilor prime.

Coreea de Sud a profitat de relaxarea unor sancțiuni americane și a cumpărat pentru prima dată, după începutul războiului din Ucraina, nafta din Rusia. În același timp, a interzis exporturile pentru a-și proteja propriile stocuri.

Potrivit lui Dan Martin, lipsa de nafta crește costurile pentru producători, mai ales în sectoare sensibile precum semiconductorii, industria auto sau ambalajele pentru alimente și produse medicale.

„Nu prea ai ce face, în afară de a reduce producția și consumul de energie. Toate companiile sunt în aceeași situație”, a spus el.

Pe măsură ce producătorii încearcă să-și asigure materiile prime, prețurile la plastic și produsele care îl conțin cresc rapid. Datele ICIS arată că prețurile rășinilor plastice din Asia au crescut cu până la 59% de la finalul lui februarie.

În Thailanda, unul dintre cei mai mari distribuitori de ambalaje a majorat prețurile cu 10%. În India, apa îmbuteliată s-a scumpit, iar prețul capacelor din plastic s-a cvadruplat. Un oficial al producătorului sud-coreean Nongshim spune că stocurile de ambalaje mai ajung doar pentru o lună.

Shariene Goh, analist la ICIS, avertizează că produsele care depind masiv de ambalaje din plastic, cum sunt cosmeticele, ar putea fi printre primele afectate de lipsuri.

„Companiile mai pot trăi o perioadă din stocuri, dar acestea se vor epuiza destul de repede”, a spus ea.

Efectele se mută spre vest

Asia este prima regiune lovită, dar problemele ar putea ajunge rapid și în restul lumii, dacă resursele din Orientul Mijlociu nu mai pot fi produse sau transportate.

Regiunea asigură o parte importantă din producția globală de materiale esențiale: plastic, sulf pentru îngrășăminte, heliu pentru industrie și tehnologie sau substanțe nutritive pentru agricultură, potrivit Morgan Stanley.

Fermierii din SUA plătesc deja mai mult pentru îngrășăminte, iar în India producătorii de prezervative se confruntă cu lipsuri de materii prime.

Analiștii J.P. Morgan spun că, la fel ca în pandemie, criza se propagă în valuri, de la o regiune la alta.

În ultimele săptămâni, țările asiatice au încercat să limiteze impactul prin măsuri precum folosirea rezervelor de petrol, plafonarea prețurilor sau reducerea consumului de energie. Totuși, problemele de aprovizionare ar putea deveni mai grave în aprilie, când se epuizează livrările făcute înainte de război.

„Principala problemă nu mai este prețul, ci lipsa efectivă a produselor”

Unii producători amână achizițiile, sperând că prețurile vor scădea dacă conflictul se încheie. Qiu Jun, un producător de poliester din Haining, spune că materia primă s-a scumpit cu aproximativ 50%, iar clienții nu sunt dispuși să plătească mai mult.

Fabrica lui funcționează încă, dar doar pentru a finaliza comenzile existente. „Sunt neliniștit. Toată industria este. Nimeni nu știe cum va evolua războiul”, a spus el.

Alte companii încearcă să reducă costurile folosind mai puțin plastic. În Indonezia, unde prețurile s-au dublat într-o lună, firmele reduc grosimea ambalajelor sau iau în calcul alternative precum hârtia, sticla sau aluminiul, deși adaptarea ar putea dura până la un an.

Alternativele nu sunt nici ele ieftine. Potrivit lui Stephen Moore, de la MLT Analytics, plasticul bio sau reciclat este deja limitat și poate costa de cinci până la șapte ori mai mult decât cel clasic.

Chiar dacă situația din Strâmtoarea Hormuz s-ar rezolva imediat, revenirea la normal ar dura luni bune, mai ales în sectorul plasticului din Asia.