Persoanele care suferă de o afecțiune rară pot avea „pauze” ale bătăilor inimii care le provoacă leșinuri repetate. Acum, o procedură nouă ar putea schimba radical viața acestor pacienți, arată o cercetare prezentată recent, scrie Live Science.
Pentru Sarah Hall, fiecare masă era un risc. Femeia suferă de o afecțiune rară numită sincopă cardioinhibitorie, care face ca anumite semnale nervoase exagerate să transmită inimii să se oprească temporar în timpul unor procese automate ale corpului, precum înghițitul. În cazul ei, simplul act de a înghiți mâncare făcea ca inima să i se oprească de până la 12 ori pe zi, iar de multe ori ajungea să leșine.
Starea ei nu se îmbunătățea cu tratamentele obișnuite, însă o procedură experimentală i-a schimbat complet viața, la fel cum s-a întâmplat și cu alte zeci de pacienți.
La conferința anuală a Societății Britanice de Cardiologie, cercetătorii au prezentat date care arată că 25 de persoane cu această afecțiune au avut îmbunătățiri majore după intervenție. Rezultatele sunt încă preliminare și nu au trecut de evaluarea independentă a comunității științifice.
„Este important de menționat că aceasta este încă o terapie relativ nouă și că sunt necesare studii mai ample și monitorizări pe termen lung pentru a înțelege mai bine cât de durabile sunt efectele și care pacienți beneficiază cel mai mult”, a spus medicul cardiolog Sirisha Vadali, care nu a participat la studiu.
Când sistemul care ar trebui să te relaxeze o ia razna
Sistemul nervos autonom controlează semnalele electrice de care corpul are nevoie pentru procesele inconștiente de zi cu zi, cum ar fi mâncatul sau somnul. Aici intră și cele două mari mecanisme: „luptă sau fugi” și „odihnă și digestie”.
Acesta din urmă funcționează în principal prin nervul vag, care pornește din trunchiul cerebral și coboară prin torace și abdomen. Nervul transmite creierului informații despre ce se întâmplă în corp - de exemplu când mâncarea ajunge în gât sau când corpul își schimbă poziția - iar creierul ajustează digestia, respirația și ritmul cardiac.
La unele animale, activarea nervului vag joacă un rol important în hibernare. Mamiferele care hibernează primesc un val puternic de astfel de semnale, care le încetinesc metabolismul pentru perioade lungi.
La oamenii cu sincopă cardioinhibitorie, acest mecanism seamănă cu un fel de „răspuns de hibernare”, explică doctorul Boon Lim, cardiolog la Imperial College Healthcare NHS Trust și coordonatorul studiului.
Semnalele nervului vag ajung la o rețea de terminații nervoase aflate pe suprafața inimii. Dacă sunt prea puternice, ele perturbă sistemul natural care menține ritmul cardiac, iar inima poate face pauze de câteva secunde.
Declanșatorii pot fi diferiți. La Sarah Hall, era înghițitul. La alți pacienți, poate fi vorba despre dureri abdominale bruște sau alte reacții ale corpului.
De ce apare leșinul
Sincopa, termenul medical pentru leșin, este foarte comună. Potrivit medicului Boon Lim, aproximativ 40% dintre oameni leșină cel puțin o dată în viață. De cele mai multe ori, cauza este o scădere temporară a tensiunii arteriale provocată de nervul vag.
Dar în sincopa cardioinhibitorie, problema este mai serioasă: inima se oprește efectiv pentru câteva secunde. Afecțiunea nu este, de regulă, fatală, dar este extrem de greu de gestionat din cauza imprevizibilității.
„Mulți pacienți trăiesc cu anxietatea că nu știu când va apărea următorul episod”, a explicat Vadali.
Un alt pacient, Rob, avea leșinuri frecvente. Monitorizarea pulsului a arătat că, în timpul unei zile obișnuite, ritmul inimii se oprea brusc timp de aproape cinci secunde, fără niciun motiv aparent.
O alternativă la stimulatorul cardiac
Până acum, cea mai bună opțiune pentru acești pacienți era implantarea unui stimulator cardiac. Problema este că bateria trebuie schimbată la fiecare aproximativ 10 ani, iar intervențiile repetate pot aduce complicații și riscuri de infecție.
Noua procedură, numită cardioneuroablație, ar putea schimba asta. Medicii introduc un fir subțire prin corp până la inimă, ajungând la acele grupuri de terminații nervoase de pe suprafața organului. Acolo aplică impulsuri de radiofrecvență care distrug țesutul responsabil de semnalele excesive.
Astfel, sistemul natural care reglează ritmul inimii nu mai este perturbat atât de puternic.
Între 2013 și 2023, echipa lui Lim a aplicat procedura la 25 de pacienți la Imperial College din Londra. În medie, în anul următor, aceștia au avut mai puțin de un episod de leșin. Trei dintre pacienți au avut nevoie de intervenții suplimentare, pentru că uneori țesutul nervos se poate reface.
Deși procedura este invazivă, medicii spun că, pe termen lung, poate fi o variantă mai bună decât întreținerea repetată a unui stimulator cardiac. Până acum, echipa a tratat deja 52 de persoane prin această metodă.
Pentru Sarah Hall, schimbarea a fost totală. De la intervenție, nu a mai leșinat nici măcar la masă.
„Pot să conduc, pot să muncesc”, a spus ea. „Simt că totul a revenit la normal”.